Clădirea a fost construită în prima jumătate a secolului 16 și este una dintre cele mai reprezentative locuințe care ilustrează stilul renașterii din întreaga Transilvania.

Imobilul are două nivele și a fost construită de Petrus Italus de Lugano care a lucrat la Bistrița între 1560 -1563. Denumirea de Casa Argintarului provine, se pare, de la cele două potire sculptate în arcul ferestrei de la parter. Aceste cupe reprezentau simbolul breslei aurarilor, meșteșug foarte dezvoltat în Bistrița Medievală.

Istoricii spun că casa a aparținut unui meșter aurar fiind o locuiță o locuință tipică, cu ateliere la parter și camere de locuit la etaj.

De-a lungul timpului clădirea a trecut prin mai multe transformări și refaceri. În 1758 a fost afectată de un incendiu puternic, în 1939 ajunsese în pragul demolării și a fost salvată datorită intervenției lui Nicolae Iorga, iar în 1950 devenit proprietate de stat, intrând într-un amplu proces de restaurare.

Între 1969 și 1986 aici a funcționat Secția de Istoria Muzeului Județean Bistrița-Năsăud după care a fost la Școala de Arte și Meserii.

În prezent, după o nouă restaurare, casa s-a transformat în Centrul German din Bistrița.

Noul centru german va avea un centru de informare turistică și culturală, un muzeu de prelucrare a metalelor prețioase, spații de conferințe și expoziționale iar în curte se vor desfășura diferite evenimente în aer liber.

În 2013 Consiliu Județean Bistrița-Năsăud a obținut o finanțare europeană cu care a fost reabilitată Casa Argintarului și transformată în Centrul German. Astăzi, de Ziua Unirii, autoritățile județene au inaugurat oficial noul imobil. La eveniment au participat numeroase oficialități din județ, din țară, dar și din străinătate.

Proiectul de reabilitare a fostei case a meșterului bijutier a avut o valoare 1,8 milioane de lei.