Gavril Ţărmure, managerul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud a remarcat marile întâlniri ale sculptorului cu arta şi artiştiştii din Tel Aviv, dar şi faptul că – după câţiva ani în tumultuosul Bucureşti – artistul s-a retras la Beclean pentru a lucra în linişte şi tihnă.

Sculptorul Caius Rotaru a remarcat despre expoziţia vernisată ieri că – „asemeni unui scriitor, care umple cu schiţe de idei caiete întregi de notări, cu toate fazele „marelui roman”, în cazul meu lucrările de atelier cuprind încercările, zbaterile, reușitele sau neputințele pe drumul căutării „marii opere”.

În solitudinea atelierului, față în față cu sine, supus judecății istoriei culturii și civilizației, tratîndu-se cu subiectivitate în înțelegerea față de reușitele sau eșecurile vieții trăite pînă acum, sculptorul şi-a analizat existenţa cu ajutorul mijloacelor alese cu multă vreme în urmă – artele vizuale şi sculptura.

„Crochiurile – autoportrete abstracte, sau de atitudine, mă reflectă într-o oglindă închipuită, mă reprezintă, mă idealizează, mă fac să asum. Pot să trăiesc cu ele și pot să le dau și nume. Eboșoarele – unelte-obiecte pline de înțeles, misterioase în forma lor neobișnuită cu alură funcțională, încărcate de subtilitate formală. Pot lucra cu ele dar la fel de bine pot să le contémplu.

Poate că marile romane sînt mai pline de miez, cu mai multe cărări către final, în caietele de schițe. Se prea poate ca opera mea să fie lucrările de atelier, nu sculptura cu S-mare din finalul vieţii. Importantă și frumoasă imi pare călătoria, nu destinația. E mai plină de neprevăzut, mai întortocheată și mai surprinzatoare prin turnúrile pe care o capătă. E vorba în fapt de viața, trăită din plin, nu de literatură-ficțiune sau artă plastică cu valoare estetică.” (Caius Rotaru)