Volumul „Jocul celor o sută de frunze” a fost nominalizat în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, secțiunea „Proză”, ediția 2014 și a fost nominalizată la Premiile revistei Observator cultural. Cele șase povestiri ale cărții („La Judecata de Apoi a statuilor”, „Iacob, fiul lui Zevedei”, „Când lumea era întreagă”, „Legătura de leuștean”, „Dincolo de lumea de dincolo” și „Jocul celor o sută de frunze”) vorbesc despre neliniștile, căutările, incertitudinile și traumele noastre încă nevindecate și ne sugerează că memoria, ca stare de luciditate, ar trebui să se regăsească în prezentul și chiar în viitorul nostru – dacă nu ne dorim cumva o reîntoarcere perpetuă în trecut.

Varujan Vosganian este și autorul spectaculosului volum Cartea șoaptelor, unul dintre cele mai bune romane apărute în literatura română de după 1989. Romanul, tradus deja în numeroase limbi, a fost considerat de critică o epopee a secolului XX, o carte identitară pentru poporul armean.

Din Jocul celor o sută de frunze vă prezentăm mai jos fragmentul care deschide povestirea „Când lumea era întreagă”:

„Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți oameni singuri, încrucișându-se unii cu alții, se simt și mai singuri.

Coltuc privea cu ochi mari mulțimea care nu-i întorcea, în schimb, nicio privire. Sau, dacă asta se întâmpla totuși, privirile se mutau imediat de la el, ca un pas care calcă, din greșeală, alături. (...) Dacă ai răbdare să privești, vânzoleala mulțimii nu e o curgere cu un singur sens, ca la apele curgătoare. Însă chiar și acolo se întâmplă uneori minuni.

Oamenii mergeau de obicei cu privirile în pământ. Hainele lor păreau cenușii, chiar dacă ici-colo se mai ivea câte o pată de culoare. Cei mai mulți cărau pungi de plastic, uneori câte două într-una, ca să țină la greutate. Nu păreau să creadă în miracole.

...Fiecare cu ce n-are. Coltuc ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel de căruț cu rotile. În locul de unde ar fi trebuit să pornească oicioarele, cracii pantalonilor erau făcuți sul și prinși cu cârlige, ca lemnul să nu-l roadă. Din umeri îi porneau un fel de cârlige, ca ghearele unei păsări. Nu erau de un alt folos decât să strângă marginie umerilor, ca niște capete de sârmă lăsate să atârne după ce gura sacului fusese strâns legată...

Cristian Teodorescu, de la Cațavencii, scria despre „Jocul celor o sută de frunze”: „Recunoști în lumea povestirilor lui Vosganian ceea ce ne înconjoară și cel mai adesea nu observăm, prinși în păienjenișul timpului, ale cărui fire povestitorul le descurcă senin și cu har cât cuprinde, în căutarea miracolului ascuns în fiecare dintre noi, indiferent de locul pe care-l avem printre ceilalți...”

În schimb, Bianca Burta-Cernat, în Observator cultural remarca faptul că „timpul narațiunilor din volumul de față este cel al Apocalipsei; aici scepticismul colorează, în tușe violente aproape, oricare dintre scenariile epice imaginate ori imaginabile. Jocul celor o sută de frunze este o carte a dezvrăjirii și a lipsei de speranță. Puternic contrastantă, inclusiv stilistic, cu Cartea șoaptelor. Pagini de realism frust ori de spectacol grotesc transformă în amintire reveria estetizant-mitizantă a cărții anterioare. Iar evaziunea în fantastic sau în realism magic nu mântuie de absurd scenariul unor căutări eșuate și destinele unor personaje abandonate într-o (post)istorie arbitrară...”.

„Cultură și creație” volumul care restituie, pentru întâia oară, publicistica lui Adrian Marino dintre 1939 (anul debutului) şi 1947 (ultima colaborare din Naţiunea, căreia-i vor urma, în 1949, arestarea, detenţia şi domiciliul obligatoriu din Bărăgan, până în 1964) a ajuns în posesia domnului Radu Rostaș din Bistrița.

Pentru a intra în posesia cărții „Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri” oferită cadou de Librăriile Aletheia și Bistrițeanul.ro în această duminică, nu aveți decât să răspundeți la o simplă întrebare: Cât fac două singurătăți minus o singurătate? Ce rost are înmulțirea singurătăților?  

Așteptăm răspunsurile dumneavoastră pe adresa de e-mail redactia@bistriteanul.ro, până sâmbătă, 22 noiembrie, urmând că fericitul câștigător să fie anunțat duminică, 23 noiembrie.