„Un scriitor, doi scriitori” se numește cartea renumitului critic literar Alex Ștefănescu – cel care consemnează aici o serie de portrete ale unor scriitori faimoși – surprinși în ipostaze mai puțin cunoscute publicului larg, cum este și cazul episoadelor de mai jos:

Scriitorii care se perindau prin redacție au adus cu ei o atmosferă boemă. Într-o perioadă în care în România veselia eraa suspectă – la Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului se schimbau replici pline de umor și se râdea din toată inima. În alte redacții din sumbra Casă a Scânteii (azi Casa Presei Libere) ziariștii aveau figuri invariabil grave. Îmi aduc aminte ce i-am răspuns odată unei tinere care îmi adusese primele ei versuri și se așezase dezinvoltă, cu fundul ei (frumos) pe biroul meu, deasupra unor dosare cu manuscrise.

– Domnule Alex Ștefănescu – mi-a spus ea cu aplomb – dacă îmi publicați o pagină de versuri, mă culc cu dumneavoastră...!

– Bravo, domnișoară – i-am răspuns eu – adică vreți să vă fac două servicii...!?

***

La începutul anilor '90, într-un august fierbinte, jucam pétanque pe plaja de la Neptun, în dreptul Vilei Scriitorilor. Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu formau o echipă, iar eu și Nicolae Manolescu – alta. Jocul, inventat de marinarii din Marsillia, constă în aruncarea succesivă a unor bile mari și grele, astfel încât să se plaseze cât mai aproape de o bilă mică, folosită ca reper.

Îl jucam așa simplist cum e, mai mult ca să ne copilărim. Eu și Nicolae Manolescu câștigam mereu, spre indignarea lui Gabriel Liiceanu și amuzamentul lui Andrei Pleșu. La un moment dat, Gabriel Liiceanu l-a luat deoparte pe partenerul său și i-a spus:

– Ascultă-mă, Andrei, dacă disprețuiești jocul ăsta, nu-l juca! Dar pentru că totuși îl joci, joacă-l cu seriozitate! Nu se poate să fim bătuți partidă după partidă!

– Iartă-mă, Gabriel, a scâncit Andrei Pleșu, dar sunt gras, nu pot să mă mișc mai repede.

– Și domnul Alex. Ștefănescu este gras, i-a spus didactic Gabriel, și uite ce bine joacă.

Atunci Andrei Pleșu a venit ca un copil urgisit la mine:

– Vă rog, domnule Alex Ștefănescu, nu mai jucați atât de bine, sunteți un termen de comparație incomod!

Am râs noi ce-am râs, am continuat – ambițioși sau doar mimând ambiția – să aruncăm cu bilele de metal vopsit, dar, la un moment dat, un bătrân arțăgos s-a ridicat de pe cearșaful pe care făcea plajă și, cu mâinile în șold, ne-a apostrofat:

– Nu vă e rușine, oameni în toată firea! Jucați jocul ăsta stupid, în loc să puneți și voi mâna pe-o carte...!?

Pentru a intra în posesia acestei cărți – nu aveți de făcut decât un simplu lucru: să trimiteți, pe adresa redacției, câteva rânduri în care să povestiți o întâmplare hazlie cu unul dintre scriitorii bistrițeni!

Aşteptăm răspunsurile voastre pe adresa redactia@bistriteanul.ro, până sâmbătă, 25 octombrie. Câştigătorul va fi anunţat duminica viitoare, pe 26 octombrie.