„Să-ţi vorbesc acum, creştine, de cea mai neghioabă dintre credinţele deşarte ale lumii, de credinţa în puterea vrăjitoriilor... Să crezi că omul poate avea puteri peste fire şi peste mintea de om, asta e nebunie vrednică de plâns...” Cuvintele îi aparţin lui George Coşbuc şi apar în volumul 4 lansat zilele trecute de Biblioteca Judeţeană.
Cum se manifesta poetul nostru George Coşbuc în calitate de jurnalist sau cum arătau scrierile sale periodice publicate în ziarele vremii sale? Ei bine, aflaţi răspunsul răsfoind volumul 4 din „Operele” lui George Coşbuc.
Mai mult, Bistriţeanul.ro şi Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud vă oferă acest volum cadou, dacă trimiteţi, pe adresa redacţiei (redactia@bistriteanul.ro) un scurt comentariu la întrebarea: Care ar putea să fie sărbătorile fără rost, în zilele şi în societatea noastră de azi?
În 1909, George Coşbuc publica o serie de articole referitoare la medicina „simpatică”: „Superstiţiile păgubitoare ale poporului nostru. Descântecul şi leacurile băbeşti. Duhurile necurate. Vrăji şi farmece. Sărbători fără rost” - acestea sunt doar câteva din titlurile care îl înfăţişează pe George Coşbuc într-o ipostază inedită – aceea de comentator înţelept şi moralist în cel mai bun sens al cuvântului.
„Şi să n-alergi după zodiaşi şi după păscălitori, române, după descântători şi cărturărese şi după ghicitori şi proroci mincinoşi. Îţi pierzi degeaba vremea şi banii. Ba îţi pierzi şi liniştea sufletului, căci din minciunile acestor proroci mincinoşi se nasc de atâtea ori gâlcevuri între oameni... Ce cauţi tu la ei? Mângâiere ca la preot, sănătate ca la doctor, iubire ca la prietin? Cauţi minte, pace, putere? Ce cauţi alta, decât ce nu-ţi poate da nimeni pe lume, afară de Dumnezeu...?”
Un alt capitol savuros ale scrierilor în proză semnate de George Coşbuc se intitulează „Vorba ăluia. Zicători explicate” şi cuprinde câteva dintre vorbele de duh ale românilor: „Nici în clin nici în mânec”, „Lasă-l în moarea lui”, „Pe deasupra, ca fuiorul popii”, „Târţa-pârţa” sau „A prins prepeliţa de coadă” – sunt doar câteva dintre zicătorile pe care George Coşbuc le „traduce” cu mult har.