Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nostalgia băietului care se întoarce de la Bucureşti la Tecuci. Bistriţa e mai mult decât Tecuci sau Bârlad, e o nestemată neşlefuită, care are un ghinion teribil să fi fost condusă de primari bătuţi în cap.

Toniuc, vai de mama lui. Dorin Taloş, un peneţist sugrumat de orgolii şi autosuficienţă. Vasile Moldovan, un bătrânel amabil care respiră naftalină. Ovidiu Creţu, un balon de săpun, un soi de Oprescu al Bistriţei, cu zero realizări, dar cu pene de struţ la pălărie.

Dacă aş putea să îl conving pe Dumnezeu, l-aş ruga să facă o feştanie urbană şi să îi reîmprospăteze pe bistriţeni cu duhul dorinţei de a evolua. Bistriţa mea natală nu poate ecloza din ouăle de struţ ale unui tembel, care a împânzit oraşul cu arătari groteşti, ci din dorinţa bistriţenilor de a nu mai fi consideraţi oile de manevră ale unor politicieni, care cred ca Bistriţa înseamnă numai sensuri giratorii şi tăieri de panglici.

Bistriţa are un singur investitor străin de calibru, care dă de mâncare la câteva mii de oameni. E cam singurul de asemenea anvergura, deşi nici Rombat sau Teraplast nu-s de lepădat şi merită respect. Dar, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă Leoni şi-ar lua catrafusele şi s-ar căra definitiv din judeţ (şi aşa şi-au deschis o fabrică în Republica Moldova, unde le merge foarte bine).

Şi cum să privească Leoni administraţia locală cu respect, când această companie a făcut o donaţie importantă pentru refacerea bisericii arse şi, când au dorit să pună un banner cu numele companiei la un eveniment public organizat de Primărie, li s-a cerut o taxa de 50 de milioane de lei pe zi?!

Ovidiu Creţu e un tip simpatic, dar fără realizări. Şi Oprescu e simpatic, dar ne vorbeşte de autostrăzi suspendate şi alte avioane irealizabile.

Am fost recent în Bistriţa, la împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea liceului pe care l-am absolvit, şi am văzut un parc central nenorocit, cariat de buldozere. Mă gândesc că o fi WonderLand-ul promis acum patru ani. Şi de ce nu e gata atunci, de ce a trebuit să sape frumuseţe de parc tocmai în an electoral?

În timp ce judeţul Sălaj a atras 138 de milioane de euro din fonduri europene, în timp ce în Alba s-a refăcut Cetatea cu fonduri europene, în timp ce în Turda, s-a reamenajat salina şi acum atrage mii de turişti, la Bistriţa a evoluat nimicul.

Nimic notabil nu se întâmpla pe partea de fonduri europene, nimic nu se întâmplă în privinţa atragerii de investitori străini, nimeni nu are nimic de zis în privinţa viitorului Bistriţei.

Mândria locala e praf şi pulbere, oamenii sunt îmbrăcaţi ca la sat, firmele luminoase nu-s mai presus decât cele ale sifonăriilor din comune. Nici măcar echipa de fotbal în Liga I nu a fost în stare să susţină administraţia, nici măcar bani sănătoşi de bagat în lotul olimpic de tenis de masa nu s-au găsit.

Avem în schimb sensuri giratorii şi trei televiziuni, spaţii comerciale goale în centru şi şaormării în Piaţa Decebal. Kauflandul e locul de promenadă al bistriţenilor, căci nici în parc nu mai pot să se plimbe. Sugaletele miroase a pişat şi, în patru ani, Creţu nu a reuşit nici măcar să termine de renovat biserica arsă, cea datorită căreia, în fapt, a câştigat fotoliul de primar.

Oraşul meu drag, Bistriţa, e o Dacie 1310 ce se învârte, ca într-un film de Kusturica, în sensul giratoriu al ratării.

Liviu Alexa

http://liviualexa.ro/