Căminul cultural sau Sala de nunți a primăriei vuia de forfotă și voci ale tinerilor – fete si feciori – care își dădeau întâlnire în ziua de Anul Nou, pentru a se cunoaște, a cânta și a dansa – la o bere.

Era un fel de serată dansată țărănească și fiecare băiat sau fată ducea prăjituri, fructe și băuturi ușoare pregătite acasă. Exista chiar și un nume pentru categoria aparte a celor care luau parte la serată: feciorul care participa se numea „berean” iar fata –„bereancă”.

La modă era berea tradițională, care se aducea de la Năsăud, din „Tradam” sau „Jidovița”, unde funcționa singura fabrică de bere din zonă până pe la 1900. Mai târziu, tinerii au schimbat berea pe ginars (la Telciu numit holircă, iar în Maramures – horincă), dar numele obiceiului a rămas și în zilele noastre „Berea”.

Cel mai important moment al Berii era în Ziua de Anul Nou când adunarea se ținea acasă în grupuri restrânse sau la Sala de Nunți a Primăriei – dar în acest caz se percepea și o taxă de intrare pentru joc, astfel încât la sfârșit să fie bani pentru plata ceterașilor.

Feciorii și fetele mergeau gătiți în costume populare, jucau, discutau, dansau și serveau din bucatele aranjate pe masă și este de la sine înțeles că aici se legau adevărate prietenii, se înfiripau cupluri de îndrăgostiți, și – spre satisfacția mamelor – de viitori miri.

De pe margine, fetele și feciorii erau supravegheați cu ochi de vultur de părinți sau bunici. Obiceiul și-a pierdut din amploarea de demult, fiind acum organizat mai mult între grupuri de familii sau fiind pentru mulți o simplă amintire...

Sursa: „Comuna Telciu (1245- 2004). Repere monografice”, autor Vasile Tutula

Foto:  studentvoice.ro