În această zi, sunt pomeniţi în biserică, după Sfânta Liturghie, şi cei care, din diferite motive, au murit fără lumânare la creştet sau n-au avut parte de slujbele rânduite la înmormântare.

Se spune că, în această zi, sufletele morţilor vin pe pământ, aşa că e bine să dai de pomană mâncare gătită: morţii se hrănesc din mireasma sau aburii fierturilor, iar ele trebuie să le ajungă pentru un întreg an.

Potrivit obiceiului, se dau de pomană colive, colaci, piftii, sarmale, plăcinte, fructe, vin, dar niciodată bere sau sucuri. Din felurile de mâncare care se dau pentru pomenirea morţilor, măcar unul singur trebuie să fie fierbinte, deoarece există credinţa că cel mort se hrăneşte cu aburul care ajunge până la el.

Sunt credincioşi care dau de pomană ceea ce i-a plăcut mortului mai mult să mănânce şi să bea, pe când trăia pe pământ, rudele socotind că aşa acesta sa va bucura mai mult de pomană.

Farfuriile cu mâncare gătită trebuie să aibă şi tacâmuri - lingură şi furculiţă, pentru ca morţii să aibă cu ce servi bunătăţile gătite pentru pomenirea lor.

La mormintele rudelor este obligatoriu să se aprindă măcar două lumânări care, se spune, au rolul de a încălzi sufletele morţilor.

Persoanele care primesc pomană de sufletul morţilor trebuie să spună Bogdaproste!, cuvânt care provine din slava veche, "Bogda prostit" şi care înseamnă Domnul să-i ierte (pe morţii tăi).

Demult, ziua Moşilor de iarnă era numită şi "sâmbăta piftiilor" sau "sâmbăta colivelor", singura zi când se mâncau piftii sau răcituri, cum li se spune în zona Moldovei.

Dacă mai rămâneau, a doua zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii.

De sâmbăta morţilor, femeile nu au voie să lucreze iar cele care încalcă această poruncă sunt hărăzite să tremure precum piftia şi să li se întoarcă înapoi pomana dată. Se mai spune că cei care respectă această zi sunt feriţi de nebunie şi îmbătrânesc mai încet.

Sursa: ziare.com