Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta s-a întâlnit cu Fecioara Maria pe când aceasta îl purta în pântece pe Iisus. Părintele Dumitru Stăniloae, comentând acest episod, spune că Ioan „a simţit venind din Acela o lumină, sau de la Duhul Sfânt din El, care l-a făcut să salte de bucurie. Sunt cunoştinţe care apar în noi în chip tainic, fără niciun efort al nostru de a le câştiga”.

Evanghelistul Ioan redă şi el mărturia Botezătorului care afirmă: „Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt. Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu” (în 1, 33-34).

Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii. Menirea sa a fost să-şi pregătească poporul pentru primirea lui Mesia şi de a-L descoperi pe Acesta şi a-L face cunoscut lui Israel, iar mesajul principal pe care Ioan Botezătorul l-a transmis a fost: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!”.

Este renumită povestea despre Irod, care la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod şi îl mustrase aspru pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, să ceară drept răsplată pentru dansurile ei capul Botezătorului.

Proorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezatorul „Îngerul Domnului", pentru că avea să-I gătească calea (Mal. 3, 1), iar Mântuitorul recunoaşte că Ioan este „îngerul"de care a vorbit Maleahi (Matei, 11,10).

Este numit înger întrupat pentru că el a ajuns să poarte în fiinţa sa semnele biruinţei asupra păcatului originar. Astfel, el nu-şi mai câştiga pâinea cu sudoarea frunţii, iar Evanghelistul Marcu povesteşte: „Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică" (Marcu 1,6).

Această prezentare dezvăluie marele ascet din Ioan, care învinge în fiinţa sa înclinaţiile spre păcat şi devine vrednic să-l vestească lumii pe Hristos. De aceea nu este deloc întâmplător faptul că este reprezentat pe uşile împărăteşti ale altarelor ortodoxe - cu aripi de înger. 

Numele Ioan (nume iudaic Iohanan, prescurtat din Iehohanan) semnifică "Dumnezeu s-a milostivit", fiind, la români, unul dintre numele cu cea mai bogată familie onomastică: foarte mulţi români fiind botezaţi cu numele de Ion (forma neaoşă), Ioan, Ioana sau diminutivele şi variantele Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica, Oana...

Sursă şi foto: www.crestinortodox.ro.