Un stil inconfundabil şi o figură înspăimântătoare pentru unii - fascinantă pentru alţii - mereu înconjurat de prieteni şi femei frumoase, mereu având la dispoziţie pentru oricine - o tolbă plină de poveşti absolut savuroase - pe care le ascultai râzând cu lacrimi...

Unii şi-l amintesc pe Saporo valsând pe rotile, în faţa discotecii de la BTT sau în Hala Decebal, pe cimentul fin, cântând fragmente din Iris. Alţii îşi amintesc de blugii strânşi ai lui Saporo, de adidaşii şi tricoul lejer purtate vara, alţii şi-l amintesc sfredelind cu privirea cine ştie ce realitate numai de el întrevăzută, în timp ce foarte mulţi şi-l amintesc mereu rebel, generos, liber şi plin de umor.

Au rămas şi acum memorabile poveştile cu ştiuca de pe motocicletă, cu cortul cu ghiveci trimis de fratele său din Germania, povestea cu pumnul dat ursului sau cheia franceză purtată în genţi de Suzi şi Meri - cum le „alinta” Saporo pe tinerele ţărănci din autogară venite în Bistriţa să se facă doamne…

Puţini ştiau însă că numele său real era Valentin Chira, şi mai puţini ştiau de unde vine porecla Saporo (fără să facă legătura cu nasul său care a amintit cuiva de trambulina de la Sapporo, al patrulea oraş ca mărime din Japonia) - dar toată Bistriţa vuia de aproape două săptămâni că Saporo este grav bolnav...

Saporo - legenda urbană neîncoronată a Bistriţei - s-a stins astăzi, după o lungă suferinţă şi o boală necruţătoare.

Dumnezeu să-l odihnească în pace...

Foto: Facebook