Bistrițeanca s-a specializat în Științe Politice la SNSPA din București. A urmat un master la două universități din Italia și Germania, unde s-a specializat în cultura europeana. Acolo i s-a deschis bistrițencei apetitul pentru voluntariat, masteratul interdisciplinar permițându-i să se axeze pe drepturile omului și pe inegalitatea socială.

„Cred că este un domeniu important pentru scena internaţională, cu atât mai mult cu cât în Europa se vorbeşte despre integrare şi refugiaţi. Cred că problemele localizate în afara Europei sunt probleme în care comunitatea mondială este responsabilă să se implice“, susține Oana.

În afara Europei, mai exact în Iordania, a ajuns Oana, prin intermediul Serviciului European de Voluntariat din cadrul Comisiei Europene. De aproape un an, Oana trăiește printre iordanieni, dar și printre palestinieini și sirieni fugiți din calea războiului.

„Am ales să merg în Iordania, în primul rând datorită domeniului în care organizaţia acţionează aici. Se lucrează cu refugiaţii din Palestina şi Siria. În Europa aş putea lucra oricând, dar nu aş simţi că, făcând un stagiu de voluntariat acolo, aş face o diferenţă, aşa cum fac aici “, explică bistrițeanca.

Acolo, tânăra organizează activități pentru copii și femei în taberele de refugiați. Printre proiectele dezvoltate de ea se numără o tabără de fotografie care implică zece copii refugiați din Palestina. Aceștia vor lua parte la un workshop despre fotografie, vor primi aparate foto și vor avea ca sarcină să surprindă viața în tabăra în care locuiesc. Copiii vor fi premiați cu rechizite școlare, iar fotografiile care surprind viața din aceste tabere vor compune o expoziție care va fi organizată cel mai probabil în Germania.

Pentru eforturile sale tânăra nu este plătită, bistrițencei fiindu-i acoperite doar cheltuielile cu masa, locuința și strictul necesar. Acest lucru nu o deranjează pe Oana, fiind mai importantă misiunea sa acolo decât orice sumă de bani.

Refugiații din taberele din Iordania - oameni fără țară

Situația acestor refugiați este dramatică. Deși unii s-au refugiat în Iordania în urmă cu mai bine de 40 de ani, aceștia nu au acte, nu au voie să locuiască în afara taberei și nici să dețină case sau mașini. De asemenea, nu au voie să lucreze în instituții ale statului iordanian.

Copiii care s-au născut în aceste tabere sunt școlarizați cu ajutorul ONU, care a pus la punct acolo școli. Clasele însă sunt foarte aglomerate, elevii fiind nevoiți să urmeze cursurile în două schimburi. Aceștia au posibilitatea să urmeze o facultate în Iordania, însă numărul de locuri este extrem de limitat. 

„Puţini sunt cei care au primit cetăţenie şi acte. Iordania nu este dispusă să ofere cetăţenie atâtor refugiaţi. Tinerii din aceste tabere pot să facă facultatea în Iordania, însă numărul locurilor este foarte limitat“, completează bistriţeanca.

În urmă cu patru ani, Oana a făcut voluntariat și în India, însă susține că în niciuna dintre aceste țări nu s-a simțit nici măcar o clipă în pericol.