Migrarea tinerilor medici spre alte ţări s-a transformat într-un veritabil exod iar din majoritatea judeţelor ţării lipsesc medicii specialişti psihiatri şi neurologi pediatri, motiv pentru care terapia psihologică pentru copii cu autism nu se decontează. Punct. Toate aceste lucruri se întâmplă concomitent cu creşterea alarmantă a incidenţei tulburărilor din spectrul autist. De asta e poate şi mai greu să fii părinte.

Părintele unui copil care se dezvoltă atipic sub ochii tăi, pe care îl duci lunar la control la medicul de familie iar acesta nu evaluează nici măcar o dată nivelul de dezvoltare psihică a copilului. Dacă vorbim despre un sugar până la un an lucrurile sunt şi mai complicate.

În timp ce în alte ţări  funcţionează cu rezultate uluitoare programe de intervenţie precoce (sub 1 an), la noi controalele de rutină la medicul de familie constau, în majoritatea cabinetelor, în cântărirea şi măsurarea obiectului îngrijorării părinţilor. Legea 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate modificată de Legea 200 din 2013 prevede screeningul timpuriu, ca sarcină a medicului de familie, însă la patru ani de la  promulgarea legii organizaţiile nonguvernamentale şi părinţii aşteaptă încă, şi nu fără îngrijorare, apariţia normelor care să facă legea funcţională.

Până atunci centrele de recuperare şi clinicile de specialitate se confruntă cu o problemă majoră: timpul de reacţie întârziat al unor medici de familie în cazul copiilor cu tulburări de dezvoltare.

Toţi cei implicaţi în munca epuizantă de recuperare şi susţinere a persoanelor cu autism se confruntă dacă nu zilnic, cel puţin săptămânal, cu părinţi ai căror copii nu au vorbit până la doi ani, nu au înţeles instrucţii verbale, nu au manifestat interes pentru persoanele din jur, au avut comportamente repetitive, autostimulative, bizare, nu au comunicat adecvat, n-au răspuns când erau strigaţi pe nume şi totuşi, deşi şi-au dus copiii la medicii de familie, aceştia nu i-au îndrumat spre o clinică de specialitate decât când era prea târziu. Sau poate nici atunci. Ca şi cum un copil se dezvoltă doar fizic, are nevoie doar de mâncare şi de măsurarea temperaturii, ca şi cum dezvoltarea psihică e un dat natural pe care medicii de familie nu au de ce şi nu vor să îl urmărească.

Ca şi cum răul produs prin nesolicitarea consultului unui specialist nu e suficient de mare, părinţii mai sunt şi învinovăţiţi că insistă să îşi expună îngrijorările. Prostia celebră cu „Lucian Blaga a vorbit la şapte ani”, alături de credinţa populară conform căreia băieţii se deşteaptă mai târziu decât fetele, anulează şansele de recuperare şi intervenţie timpurie a sute de copii despre care părinţii află cu stupoare la 4-5 ani că au autism. Desigur, sunt şi excepţii.

Medici de familie atenţi care între introducerea datelor în calculator pentru CNAS şi numerotarea reţetelor reuşesc să îşi facă timp şi pentru un screeningul timpuriu sau care au măcar impulsul de a trimite un părinte îngrijorat la un consult de specialitate. Iar discernământul lor face toată diferenţa în evoluţia copiilor.

Cum de asemenea sunt şi specialişti remarcabili care îşi fac meseria cu pasiune şi exigenţă, cum e Viorel Lupu, conf. univ. dr. al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca, psihiatru şi psihoterapeut, şeful Clinicii de Psihiatrie Pediatrică din Cluj-Napoca căruia i-am solicitat un interviu.

Ne dorim ca răspunsurile domniei sale să constituie îndemne pentru medicii de familie care pot avea o contribuţie inestimabilă la recuperarea copiilor cu tulburări mintale cu un simplu gest: acela de a completa un bilet de trimitere către un specialist în psihiatrie pediatrică.

1. Aveţi zeci de ani de experienţă în evaluarea şi tratarea copiilor şi tinerilor cu tulburări din spectrul autist în cadrul clinicii pe care o conduceţi. Care este vârsta medie la care copiii ajung la specialist, trimişi de medicii de familie?

Profesor Viorel Lupu: Vârsta medie la care copiii ajung la specialist, trimişi de medicii de familie este destul de mare din păcate, în jur de 4 ani. În urmă cu 15 ani era şi mai mare, de 5 ani şi 6 luni - 6 ani.

2. Care sunt consecinţele întârzierii iniţierii unui program de intervenţie pentru orice tulburare de dezvoltare?

      V.L. Fiecare zi de întârziere este în detrimentul copilului.Cu cât intervenţia este mai precoce, cu atât este mai bine pentru evoluţia ulterioară a copilului.

3. Medicii de familie supraveghează preponderent dezvoltarea fizică a bebeluşilor şi mai puţin cea psihică. Care sunt semnalele de alarmă care ar trebui să îi determine să trimită un copil la evaluare psihologică/psihiatrică?

V.L. Lipsa comunicării afective a sugarului sau copilului, lipsa contactului vizual sau mai precis un contact vizual de calitate neadecvată, un comportament repetitiv şi mai bizar,etc.

4. Când trebuie să iei în serios îngrijorarea unui părinte cu privire la dezvoltarea atipică a copilului său? De ce?

V.L. Cred ca orice îngrijorare a unui părinte trebuie luată în serios prin trimiterea la medicul specialist care poate lămuri problema. De multe ori întâlnim şi situaţia inversă, în care părintele neagă existenţa unei probleme la copil, ca mecanism de apărare.

5. Care e vârsta minimă la care un copil/bebeluş poate ajunge la clinica dumneavoastră pentru un consult de specialitate?

V.L. Ne ocupăm de copii între 0-18 ani, practic începând cu vârsta de 4-5 luni.

6. De ce sunt atât de puţini psihiatri pediatri în cele mai multe judeţe din ţară, în condiţiile în care a crescut incidenţa tulburărilor de dezvoltare, în special a tulburărilor din spectrul autist?

V.L. Din păcate multe posturi sunt blocate, iar pe de altă parte foarte mulţi tineri specialişti aleg să plece din ţară în alte ţări unde condiţiile de lucru şi retribuţia sunt mai bune. Într-adevăr, incidenţa şi prevalenţa  tulburărilor de spectru autist a crescut exponenţial în ultimul deceniu, deci ar fi necesar un număr considerabil mai mare de specialişti pentru asistarea lor.

7. S-a demonstrat deja că intervenţia timpurie este esenţială în procesul de recuperare a copiilor cu TSA. Ce recomandare le-aţi face medicilor de familie cu privire la depistarea întârzierilor de dezvoltare? Dar unui părinte care suspectează o dezvoltare atipică la propriul copil?

V.L. Le recomand atât medicilor de familie cât şi părinţilor să apeleze cu încredere la consultul specialiştilor şi la cea mai mica îndoială cu privire la profilul de dezvoltare al copilului.

8. Aveţi preocupări speciale, v-a preocupat latura artistică a unora dintre pacienţii dumneavoastră, este arta o modalitate eficientă de exprimare pentru persoanele cu autism?

V.L. Arta mă preocupă şi personal, de 34 de ani particip cu picturi, grafică, fotografie la expoziţiile anuale sub egida Salonului de artă al medicilor. Cu atât mai mult mă interesează arta copiilor cu probleme de dezvoltare. Arta are virtuţi catarctice remarcabile şi-l poate valoriza pe cel în cauză.

9. Dacă aţi fi pentru o zi responsabil cu programele de sănătate mintală la Ministerul Sănătăţii care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua?

V.L. Aş finanţa consistent programele dedicate copiilor cu tulburări de spectru autist.

10. De ce depind şansele de recuperare şi integrare socială ale unui copil cu tulburare din spectrul autist?

V.L. În primul rând depind de diagnosticul precoce urmat de demararea programului de recuperare şi integrare socială prin implicarea ministerelor de resort care nu trebuie să lase povara doar pe umerii părinţilor şi ai unor ONG-uri cu activitate meritorie în acest domeniu.

Vă mulţumesc!

Extras din LEGE  Nr. 151 din 12 iulie 2010 privind serviciile specializate integrate de sanatate, educatie si sociale adresate persoanelor cu tulburari din spectrul autist si cu tulburari de sanatate mintala asociate

Capitolul II

Depistarea activă precoce, drepturile şi accesul pacienţilor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate la serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale

Art. 4. - (1) Depistarea activă precoce se efectuează la copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani, în conformitate cu standardele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Toate persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate au acces liber la serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale prevăzute la art. 2.

Art. 5. - (1) Depistarea activă precoce şi serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări mintale asociate, oferite de profesionişti cu competenţă stabilită de Colegiul Medicilor din România sau de Colegiul Psihologilor din România, sunt prevăzute în programul naţional de sănătate mintală.

(2) Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România şi Colegiul Psihologilor din România stabilesc, de comun acord, practicile şi procedurile prin care sunt furnizate serviciile privind depistarea activă precoce şi serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale din cadrul programului naţional de sănătate mintală.

(3) Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Colegiul Psihologilor din România elaborează standardele pentru serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale în tratamentul tulburărilor din spectrul autist şi al tulburărilor mintale asociate, care vor fi cuprinse în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 6. - Ministerul Sănătăţii, în parteneriat cu instituţiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi ale Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate promovarea sănătăţii mintale, elaborează protocoale de colaborare în vederea dezvoltării unui sistem de servicii specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări mintale asociate.