La „Casa cu Lei” s-a desfășurat în această după-amiază o întâlnire mai puțin formală având drept temă cei 100 de ani de la începutul războiului – moderată de istoricul Vasile Duda și avându-i printre invitați pe primarul Ovidiu Crețu, Gavril Țărmure, managerul Centrului Județean de Cultură, specialiști în istorie de la Complexul Muzeal Județean dar și alți istorici și pasionați ai acestei discipline.

Deși mulți s-ar fi așteptat să fie o întâlnire vag plictisitoare a specialiștilor – spiritele s-au încins repejor iar replicile au început să curgă aprins printre interlocutori – pornind de la câteva tulburătoare scrisori pe care Complexul Muzeal Județean le-a achiziționat de la urmașului unui combatant din Șanț care a susținut la un moment dat un discurs chiar și în fața lui regelui Carol al II-lea.

Scrisorile au fost prezentate publicului de muzeograful Elena Pleniceanu care a ilustrat aspectele profund umane ale războiului: soldatul era îngrijorat că a lăsat o soție tânără acasă, care nu se descurcă în gospodărie și pe care o sfătuia mereu să aibă mare grijă de gospodărie și să n-o facă haram...

Există și un carnet de război în care soldatul bistrițean își descrie drumul spre front, mersul cu trenurile stricate, frigul și ploile suferite, cazările pe apucate, lupta pe front. Rănirea sa este descrisă foarte detaliat așa cum soldatul nu uită să-și treacă în carnețel toți sătenii cu care a luptat, cei care au murit sau au fost răniți.

„Vorba lui Freud: Nu există dușmani, în fapt, există doar nevroze...” a punctat Mircea Gelu Buta amintind și de câștigurile economice ale războiului: în 1914 a fost construită o spectaculoasă cale ferată pentru un tren benzeno-electric unic în țară, care să facă legătura între Vatra Dornei și Prundul Bârgăului, între Bucovina și Transilvania, pentru a servi necesităților războiului – un tren contruit pe 65 de kilometri care a adus multe locuri de muncă oamenilor din zonă.

Intervenții extrem de aplicate și interesante în discuție au susținut și istoricul Gunther Klein sau Gavril Țărmure, în timp ce dr. Mircea Gelu Buta a spicuit secvențe din jurnalele vremii în Bistrița anilor 1914, remarcând că războiul nu a fost deloc sinonim cu eroismul de care învățam noi la școală ci a însemnat o mulțime de nevroze, crime, lașități, frici, iubiri sublimate, bestialitate umană și multă mizerie.

„Am ajuns să doresc să scap oricum, ori viu, ori mort, dar mă tem că viu nu prea se poate...” scria soldatul din Șanț soției lui, la un moment dat...

Dezbaterea s-a încheiat cu un micro-recital cameral.