Cuvintele au fost inscripţionate în limba latină pe unul dintre vechile clopote ale Bisericii Evanghelice turnate în anul 1430 pentru lăcaşul de cult evanghelic care a și purtat hramul Sfântului Nicolae, până în anul 1543, când în Bistrița a pătruns Reforma iar biserica din centrul oraşului a devenit din romano-catolică – luterană şi evanghelică.

Conform tezelor Reformei, cultul religios trebuia să se rezume la ceea ce apărea scris în Evanghelie şi să excludă statuile şi cultul acestora din biserici.

Statuia Sfântului Nicolae amplasată pe muchia nord-vestică a Turnului Bisericii Evanghelice – spre Strada Gheorghe Şincai – care a înfruntat secolele, ocrotindu-i pe locuitorii vechii cetăți este acum depozitată la Muzeul Judeţean, aşteptând să fie „resuscitată la viaţă” și restaurată, urmând ca mai apoi să fie expusă în interiorul Bisericii Evanghelice.

Din respect pentru acest sfânt, o a doua statuie a fost amplasată şi pe peretele Casei Parohiale, vis-a-vis de Biserica Evanghelică iar această statuie este singura care mai amintește de cultul de demult al acestui sfânt și care poate fi admirată și de bistrițenii zilelor noastre.

Se spune că în ziua de celebrare a hramului – alinierea între axa bisericii şi cea a răsăritului era aproape perfectă.

Alături de Sfântul Nicolae, sub balconul bisericii, bistriţenii acelor vremuri au înfăţişat şi alţi sfinţi în a căror putere credeau: pe colţul de nord-est se află Fecioara Maria cu Iisus în braţe, pe cel de sud-est protectorul împotriva incendiilor Sfântul Florian, iar înspre sud-vest se află o statuie a Sfintei Ana.

În judeţul Bistriţa-Năsăud mai există biserici care poartă hramul Sfântului Nicolae la Năsăud, Viişoara, Prundul Bârgăului, Orheiu Bistriţei, Rusu Bârgăului.