Situată în amonte pe cursul Văii Ilvei, Lunca Ilvei este una dintre comunele județului Bistrița – Năsăud bogată în izvoare minerale, nu mai puțin de 14 la număr. Astfel, în partea de nord-est a localităţii, la 2 km de centrul comunei, într-o luncă mlăştinoasă, se află “Izvorul Ciriloi”, cu o apă feruginoasă, bicarbonatată, clorurată, sodică, carbogazoasă care este utilizată mai ales pentru tratarea anemiilor postinfecţioase, postgravidice sau postoperatorii.

La 3 km de centrul localităţii se află și “Izvorul Bolovan”, protejat de un solid pavilion de lemn. Apa acestuia este bicarbonatată, clorurată, sodică, calcică, feruginoasă, carbogazoasă, dar și cu elemente mai rare precum: brom, bor, aluminiu, litiu, cobalt şi urme de iod. Cu o mineralizare foarte ridicată şi un debit mare, acest izvor are un pronunţat caracter clorurat şi un conţinut ridicat de bioxid de carbon liber. Apa lui este indicată în afecţiuni cronice toxice sau infecţioase, afecţiuni hepatobiliare, boli de nutriţie, diabet şi gută, stări alergice, în consum intern sau sub formă de inhalaţii şi aerosoli. Cunoscând importanța acestor izvoare de apă minerală, administrația locală de la Lunca Ilvei a demarat recent lucrările de amenajare a lor, folosind resurse de la bugetul propriu al comunei.

“În jurul datei de 10 iulie am început lucrările de amenajare a Izvoarelor Ciriloi și Bolovan. Până acum s-a făcut partea de fundație și elevație. Noi estimăm ca maxim într-o lună să fim gata cu toate amenajările necesare la aceste două izvoare. Sigur că investiția o susținem din bani de la bugetul local”, a declarat pentru Bistriteanul.ro, primarul comunei Lunca Ilvei, Flaviu Lupșan.

Pe lângă cele două izvoare amenajate în această perioadă, în aria de cuprindere a comunei Lunca Ilvei mai sunt, la fel de importante: “Izvorul Cepeni” (cu o apă utilizată mai ales în afecţiuni hepatobiliare), “Izvorul Măricuţ” (cu apă minerală având un conţinut bogat de fier şi cu un debit redus), “Izvorului Matei”, „Izvorul Melean” şi “Izvorul Recele” ( apa de aici este utilizate în afecţiuni hepatobiliare, gastrointestinale, boli de nutriţie sau anemii secundare), Izvoarele minerale “Dealul Borcutului” şi “Cucureasa” (cu debit scăzut, ambele feruginoase, sodice şi bicarbonatate), Izvorul de pe “Pârâul Jinului” şi “Izvorul din Poiana Dîrmoz” (citate în lucrări de specialitate înainte de anul 1900), “Izvorul Pleşa” (mai multe mustiri de apă cu debite mici, dintre care unele captate), “Izvorul de pe Valea Leşului”, “Izvorul Doboş Grigore” şi “Izvorul de pe Valea Roşie” de la Grădiniţa.

Foto: Arhivă