Îmbrăcaţi lejer, cu haine de primăvară, cerşetorii, tineri şi adulţi, aleg cu strategie locurile unde îşi desfăşoară activitatea şi modul de a acţiona.

Aceştia preferă locurile aglomerate, unde sute ce cetăţeni trec zilnic. Adoptă adeseori "tactica" vorbelor frumoase, urărilor de bine şi invocă de cele mai multe ori sfinţi pentru a impresiona. Dacă sunt ignoraţi, cerşetorii nu se lasă cu una cu două, insistând să primească chiar şi 10 bani şi rar cer mâncare. Ba mai mult, când cineva se oferă să le cumpere hrană, aceştia refuză cu vehemenţă!

Ultima "fiţă" în materie de cerşetorie, cel puţin în rândul femeilor, este invocarea nevoii de bani de medicamente pentru copiii pe care îi ţin în braţe. Aceştia exploatează minorii şi se folosesc de inocenţa acestora pentru a provoca mila bistriţenilor.

Cine ia măsuri împotriva lor?

Acţiunile Poliţiei Locale s-au dovedit a fi fără efect de-a lungul timpului. Amenzile, pe care oricum nu le plăteşte nimeni, niciodată, nu opresc cerşetoria şi nici nu o diminuează.

Singurii care pot lua măsuri împotriva cerşetorilor sunt cetăţenii. Cu fiecare leu dat, aceştia încurajează şi mai mult activitatea acestora. Aşadar, a ignora cerşetorul este singura măsura care poate fi luată cel puţin pentru a diminua numărul acestora.