Pare să fie cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este la fel de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine se află în strânsă legatură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare.

Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire și de înțelegere, după cum scrie și Sfântul Ioan Gură de Aur despre această sărbătoare:  

„Ce să zicem? Ce să grăim? Căci ne spăimântează minunea!

Cel vechi de zile S-a făcut prunc... Cel ce șade pe scaun înalt și preaînălțat Se pune în iesle...

Cel nepipăit și simplu și nealcătuit din părți și fără de trup Se înfașă de mâini omenești...

Cel ce rupe legăturile păcatului se înfășoară cu scutece, fiindcă așa o voiește.

Căci voiește să facă necinstea cinste, să îmbrace neslăvirea cu slavă,

să arate hotarul ocărârii în chip de faptă bună.

Pentru aceea Se îmbracă cu trupul meu, ca eu să-L încap pe Cuvântul Lui...".