Sărbătoarea Naşterii Domnului, cunoscută si sub denumirea de Crăciun, nu a fost prăznuită de la început pe 25 decembrie. Până în secolul al IV-lea, Crăciunul a fost serbat în aceeaşi zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Abia în jurul anului 375, în Biserica din Antiohia, a fost sărbătorit pentru prima dată pe 25 decembrie.
Ulterior, ziua de 25 decembrie a fost introdusă ca dată de serbare a Naşterii Domnului şi în Biserica Alexandriei iar din prima jumătate a secolului al V-lea şi în cea a Ierusalimului. Cu timpul, s-a generalizat în întreaga creştinătate. Numai armenii sărbătoresc şi astăzi Naşterea Domnului pe 6 ianuarie, odată cu Botezul Domnului, ca în vechime.
Prin serbarea Crăciunului pe 25 decembrie, a fost posibilă şi înlocuirea cultului închinat lui Mithra, zeul soarelui. Sărbătoarea păgână era legată de solstiţiul de iarnă (22-23 decembrie), considerată a fi momentul în care se naşte Soarele şi numită Dies natalis Solis Invincti - Ziua de naştere a Soarelui nebiruit.
Sunt istorici şi liturgişti care susţin că sărbătoarea Naşterii Domnului a existat înaintea celei păgâne. Aceştia susţin că împăratul Aurelian a introdus în anul 274 sărbătoarea închinată lui Mithra, ca o încercare de a înlocui Crăciunul. Ei ţin seama de mărturiile provenite din arhivele romane, care indică data de 25 decembrie ca dată a recensământului imperial la care Fecioara Maria şi Iosif au participat. În troparul praznicului, Hristos e numit “Soarele dreptăţii” sau “Răsăritul cel de sus”: “Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus...”
Prin acest răsărit – mai scrie Adrian Cocoşilă pe www.crestinortodox.ro – lumea primeşte lumina neînserată, lumina pe care întunericul nu o mai poate cuprinde: “Este cazul să reţinem că Hristos nu este luminat, căci nu este creat. El nu simte lumina venind de la altcineva, căci El însuşi este Lumină. De aceea mormântul Său a rămas gol, semn că firea omenească a fost creată să se împărtăşească de lumină, nu de întuneric...”
Pentru că astăzi sărbătorim venirea pe lume a lui Iisus Hristos, n-ar strica să ne amintim (mai scrie acelaşi autor) că Dumnezeu Se întrupează şi rămâne Dumnezeu. Nu a avut trup aparent şi a unit în Sine firea umană cu cea divină într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit. Din iubire.
.jpg)
0728-237 215
