Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei, într-o familie de ţărani liberi, înrudit cu strămoşii poetului George Coşbuc. Se pare că încă din tinereţe a făcut parte dintr-un regiment plasat undeva lângă Viena şi, pentru că eliberarea sa a tot fost amânată, a dezertat şi s-a întors acasă, fiind apoi urmărit de oamenii împărăţiei şi refugiindu-se în Munţii Ţiblesului, în Maramureş şi în Ţara Chioarului.

Între anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare şi a cerut ca prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa, căci de decenii ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei unite.

A rămas celebru prin discursul incendiar rostit la venerabila vârstă de 104 ani, pe 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit "La mocirlă", unde era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat.

Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să asiste la jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Când militarii erau gata să depună jurământul, în faţa lor a ţâşnit călare, “moş Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, rostind grănicerilor o cuvântare socotită ulterior subversivă.

Printre altele le-a spus: “De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! Şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!”. Impresionaţi de vorbele lui, soldaţii care urmau să jure credinţă Vienei au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele, în semn de protest şi nesupunere.

La scurt timp după aceea, pe 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi de revolta din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, “pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc...”, după cum se arată în sentinţa de condamnare. Împreună cu Atanasie au fost martirizaţi prin spânzurare, “pentru aceeaşi vină”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi şi mulţi dintre cei bătuţi murind din cauza loviturilor....

Sursă & foto: crestinortodox.ro