„Pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ștefan și spre a-i aduce deosebită cinstire”, explica Părintele Nicolae Steinhardt motivul pentru care Sfinții Părinți au rânduit ca Sfântul Ștefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.

Mărindu-se numărul creștinilor după întemeierea Bisericii, din cadrul comunității au fost aleși șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune” care să slujească în cadrul slujbelor religioase și să supravegheze buna orânduială la mesele comune.

Primul dintre aceștia a fost Ștefan, ceilalți șase fiind Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.

Rolul lor în Biserica primară depășea cu mult rolul pe care îl au diaconii în zilele noastre. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau și ajutau la desfășurarea cultului aparținând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfântul Ștefan s-a arătat un apărător al credinței adevărate, mărturisind că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu, iar atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui.

Furioşi, evreii au cerut uciderea lui Ștefan, iar tradiția povestește că în timp ce mulțimea dezlănțuită îl ucidea pe arhidiacon cu pietre în valea lui Iosafat, în apropiere, pe o ridicătură de pământ, îl veghea însăși Maica Domnului însoțită de Sfântul Ioan, care i-au dat puterea de a îndura acest martiriu cu demnitate și de a striga la un moment dat „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta...” Numele Ștefan este de origine greacă (Stephanos) și reprezintă „coroana”, „ghirlanda”, „cununa” cu care erau încununați învingătorii.

Se spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfăţişează pe acest martir. Sfântul îi ajută pe creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

În slujbele bisericești, în această zi sunt pomeniți creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ştefan. În unele zone se prepară Pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan.

După ce se sfinţesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.

Se mai spune că pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă.

În semn de iubire, preţuire şi respect pentru Sfântul Ştefan, dar şi ca dovadă de iubire şi înţelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certaţi, spune tradiţia.