Este vorba de ROBERT KOVACS, vicpresedinte al Fotoclubului AXXA Bistrita si din 2009, membru al AAFR/ Asociatia Artistilor Fotografi din Romania- vezi site-ul : http://www.aafro.ro/. “Am inceput sa fotografiez in 2002, fotografia devenind repede o mare pasiune pentru mine - declara artistul la primirea in aceasta prestigioasa uniune de profil. Lucrand in domeniul publicitar, fotografia comerciala devine obligatorie pe langa cea de peisaj. Anul 2008 il consider un an de cotitura in acest domeniu, avand in vedere aportul adus la infiintarea Asociatiei FOTOCLUB AXXA Bistrita, castigarea unor concursuri si aparitia unui editorial in revista PHOTOTRAVEL. Succesele nu intarzie sa apara, iar in 2009 sunt acceptat ca membru creator debutant in A.A.F.R.”.

Sunt 49 de lucrari grupate sub genericul, in opinia mea, mult prea neutru: “Cromatica armoniei”, de dimensiuni medii,/ ≈ 40, 50-70 x 35-80 cm/, in deplina consonanta cu perspectiva destul de restransa a spatiului galeriei. Panotarea si apoi orchestrarea unghiurilor de lumina, cu profesionalism, fac ca vizitarea sa-ti permita contactul in tihna, cu fiecare imagine asupra careia doresti sa te opresti.

“Firul Ariadnei”, miraculoasa interconexiune a caleidoscopului imagistic, ti-o da doar EA, “regina” banchetului de lumina si culoare, de misterioase penumbre: NATURA. Atat si nimic mai mult.

Robert Kovacs nu insista prin nimic special pe niciuna din lucrari, chiar daca, subiectiv vorbind, are, firesc, preferintele sale. Sfiala? Timiditate? Dorinta de a nu stanjeni, de a nu influenta publicul? Nu stiu. Sigur ramane doar faptul ca dupa ce ai vizionat ipostazele kovacsiene ale Naturii, nu poti sa nu le recunosti valoarea si sa nu pleci cel putin multumit, daca nu chiar incantat ca, in plan spiritual si sufletesc, ai avut parte de o intalnire cu o aplicatie de mult bun simt a esteticii care ne lipseste azi aproape cu desavarsire: cea a Frumosului + o lectie de minima moralia in raportul nostru cu lumea vegetala si minerala.

Din punct de vedere artistic trebuie insa subliniate cateva aspecte care ii dau dreptul lui Robert Kovacs sa-si ancoreze definitiv identitatea pe taramul Artei Fotografice.

Peisajul de acum si, prin perenitatea elementelor sale de baza, chiar daca supuse patinei timpului, peisajul dintotdeauna, perceput generalizant si ontogenetic universal, este nucleul expozitiei. Autorul se vrea a fi astfel un impresionist modern, un profesionist 100% al imaginii. Stie sa uzeze de cea mai performanta tehnica din domeniu pentru a surprinde, de exemplu, toate detaliile “luptei” dintre lumina si umbra. Profesionistul se vede insa dublat si continuat de ARTIST. Fotografia sa are acea inefabila sclipire de geniu - se poate numi si intuitie divina - ce-i indica precis secunda cand trebuie imortalizata o anume secventa, dintr-un anume unghi, numai de el stiut. Dovada ? Te surprinde si exclami in soapta, aproape fara sa-ti dai seama: Genial ! Extraordinar !/ vezi reproducerile alaturate/.

“Fotografia este o imagine cu caracter magic de instantaneu” constata Edgar Degas, un demn reprezentant al Impresionismului. As retine doar termenii “magic” si “instantaneu”, suficienti cred pentru a-mi argumenta afirmatia. Pe Robert Kovacs, indragostit si fascinat de Natura, il preocupa Impresia. Aceasta trebuie retinuta, “furata” - ceva de genul “paparazzi”, in sensul bun al gandului - deoarece realizeaza, artistul din el ii spune, ca secventa e unica. Impresionanta, maiestuoasa atunci, fix in miimea de secunda a declicului din aparat. Extaz si agonie. Grandiosul isi da mana cu tragicul fiindca repetarea, stiti prea bine, nu va mai fi niciodata posibila. Este, altfel spus, tragedia libelulei.

Sunt 15 lucrari unde putem vorbi cu certitudine de “imagini magice”.

Natura se drapeaza in borangicul fumului din vetre la lasarea serii, sau se naste dimineata, din pacla densa a toamnei, spalandu-si obrazul copacilor, ori isi arunca pe umerii muntilor si dealurilor mantii transparente de ceata, etalandu-si in toata splendoarea anvergura de adevarata suverana pana departe, departe, la linia orizontului. Aburul, parca de lapte proaspat ce se ridica peste lunca, la rasarit de soare estompeaza contururile caselor si padurilor.

Sunt ceasurile de taina, de pura intimitate cand natura isi face rugaciunile, sau separa, printr-un ritual demiurgic, numai de ea stiut, nasterea de moarte, bocetul de rasul de copil fericit, deznadejdea si uitarea de speranta si incredere.
Ei bine, artistul Robert Kovacs a intuit, asteptat si surprins aceste momente unice.

A fost un intrus, un altfel de “paparazzi”, dar a meritat cu prisosinta. Ne-a adus bucuria impartasirii acestor secvente nemaivazute de interferente de umbra si lumina, elemente desprinse parca dintr-o epopee beethoweniana sau wagneriana, de acolo, din inima naturii.

E frumos si inaltator!

Este totodata o pilda pentru noi, oamenii, dominati din nefericire de rautate, invidie si interese obscure. Am uitat sa iubim si sa ne bucuram. Am uitat ca impreuna cu mama Natura suntem un tot unitar. Nu avem voie sa-i mai fim dusmani. Trebuie sa reparam ceea ce am distrus pentru a-i recastiga iubirea si increderea. Numai asa ne vom putea redobandi demnitatea. Acesta mi se pare a fi crezul si mesajul artistului Robert Kovacs.

De altfel, e bine de remarcat ca “omul” nu apare in nicio lucrare!

Ramane o tema de reflectie pentru fiecare din noi... Fireste ca daca Robert Kovacs ar fi intrebat, ar putea raspunde cu eleganta si bunul simt ce se vede ca-l caracterizeaza, ca tematica se axeaza pe Natura, respectiv Peisaj. In realitate, tocmai artistul adevarat, dinauntrul sau, l-a repudiat pe omul de azi din cadru deoarece acesta se afla in prea mare disonanta cu insasi melopeea naturii.

Superba expozitie, placuta descoperire si necesara lectie de viata!

Vad in Robert Kovacs un autentic artist bistritean al imaginii ce va mai avea inca foarte multe de spus prin intermediul obiectivului aparatului sau de fotografiat. Pentru cei ce doresc sa cunoasca mai multe despre tanarul artist le recomand si pagina sa personala: www.robertkovacs.ro .