Cine o suspecteaza de tentativa factice, derizorie, de a cauta cu orice pret originalul, pentru a soca, a se face remarcata, se inseala.

Tema aleasa nu este nici intamplatoare si nici o chestiune de moda.

Nu-i la indemana oricui si, cu siguranta nu in maniera aceasta. Expozitia (de fotografie) reuneste, sub genericul: «de Piatra», cateva zeci de lucrari, intre ≈ 40-70 x 40-80 cm, fara paspartu, aplicate direct pe un suport dens, ingust, fin, aproape insesizabil ochiului si etalate cu daruire vizitatorului, intr-un dozaj nu atat sumativ, cum ne-am astepta, cat mai ales interiorizant interogativ, referitor la locul si rostul nostru in comuniunea milenara - nu odata tradata! - cu buna si rabdatoarea Geea/ la greci/, Terra Mater, Mater Tellus/ la romani - lat. «Mama Pamant»/ sau Gaia la noi, la romani.

Pictorul poate reveni oricand asupra fiecarei tuse, in timpul miraculosului act al creatiei. Artistul fotograf, NU. Aparatul sau inregistreaza sec, stiintific, secventa, adica numai ceea ce i se prezinta.

Fireste, unghiul, momentul, lumina, distanta raman definitorii pentru a putea vorbi de o opera de arta in raport cu o poza frumoasa, a unui bun profesionist, dar obisnuita si nimic mai mult. Artistul fotograf are doar doua posibilitati.

Prima: lasa natura sa se deconspire si o surprinde exact la timpul potrivit, sub toate aspectele (si ca mesaj artistic, dar si tehnic). In acest caz vorbim de Impresie - /Impresionism/ Este ceea ce ne-a oferit la superlativ tanarul creator - Robert Kovacs/.

A doua: artistul pregateste cadrul. Lucreaza cu minutiozitate la fiecare detaliu. Vorbim de o intreaga «scenografie», de recuzita, de amplitudine. O «mise en scène» in toata regula. Autorul devine regizor. Daca se mai vrea si surprinderea miscarii unui obiect in imagine, atunci avem de a face si cu un excelent cameraman. Toate acestea coroborate ne permit sa ne raportam la Expresie - /Expresionism/.

KARINA WECHTER CIURUS respecta si doreste sa aplice primatul expresiei asupra formei. Nu insa in dauna acesteia din urma. Din contra, varietatea compozitiilor, ineditul lor, prin impulsul animist, surprins in punctul miraculos al apogeului, genereaza metamorfoza lumii amorfe. Artista provoaca un dialog cu Geea, cu profunde implicatii ontologice in restabilirea coordonatelor existentiale, dupa ce miscarea, transformarea va avea loc. Expresia ei, desi abstracta, retraieste, prin gingasie si tandrete/ vezi foto cu pantofii si scaunul/, lirismul unei elegii sau dramatismul verbului unei epopei.

De ce «de Piatra» ? Adica « orice roca solida, dura si casanta raspandita la suprafata sau in interiorul pamantului» - ne spune DEX-ul. De ce aceast segment sincretic al Terrei si nu altele, sa spunem, mai accesibile, campie, deal, faleza?

Temerar si riscant demersul dar parca cu atat mai valoros, acum la final, cand expozitia ni se ofera pe simeze. O posibila explicatie ar fi omniprezenta « pietrei » in comoara limbii romane, in folclor, in poezie/ doina, bocetul/, la nastere, nunta si moarte si chiar in foarte multe din expresiile uzuale. Inseamna stabilitate, siguranta / «casa de piatra»/, mai inseamna si o sanatate si o rezistenta, demne de invidiat/ «tare ca piatra»/, dar si neclintire, incremenire, raceala, insensibilitate, absenta iubirii/ «inima de piatra»/s.a.m.d.

Piatra este un dat al imuabilului, un martor impartial al identitatii noastre ancestrale si totodata un legat pentru urmasii nostri ca «piatra unghiulara» sau «de temelie». Nu s-a temut si nici nu se va teme de Timp.

Cu toate acestea, KARINA WECHTER CIURUS stie cum sa compuna acea abstractie lirica singulara, apta sa produca schimbarea, de fapt schimbarile «pietrei», umanizand-o, determinand-o sa se implice in efortul nostru de retusare a alienarii, indiferentei, rautatii, perversitatii si racelii ce, din nefericire, in acest tip de contemporaneitate, ne caracterizeaza.

Fiecare imagine e un strigat si o rugaciune adresate bazaltului sau granitului ce domina decorul. Parca ar spune: «Trezeste-te! Ajuta-ne! Nu vezi cum cadem? Nu vezi ce a ramas din noi? Ce-i de facut?» Piatra intelege. Accepta metamorfoza. O dovedeste multitudinea de gri-uri, de la cenusiul furtunii la aproape albul iiei bunicii, din pozele de altadata.

Cum realizeaza declicul schimbarii, metamorfozei? Prin «pata de culoare» Nimic nou sub soare! Vor spune malitiosii.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, prin anii ′50, in Franta, pictorii Pierre Soulages si Georges Mathieu, in cadrul expresionismului abstract, au dezvoltat stilul denumit de criticul Pierre Guéguen « tachisme »/in fr.= pata/.

Da, numai ca originalitatea KARINEI WECHTER CIURUS consta in faptul ca o aplica in arta fotografica, nu numai static dar si intr-o dinamica dificil de imaginat, darmite si de indeplinit. Foloseste un «rosu aprins»/ mantie, pelerina, in cadere/ sau un «alb-albastru »/ bucati de oglinda, reflectand secvential cerul/, in contrast cu peretele de stanca.

Acesta va reactiona, acordandu-si, in tandem, paleta gri-urilor sale. Este acea clipa de beatitudine cand inefabila, imposibila personificare chiar se intampla. Sub ochii tai. Trebuie doar sa vrei, sa ai rabdarea sa o vezi, sa o intelegi si s-o traiesti.

Da, KARINA WECHTER CIURUS este, indiscutabil, o poeta a imaginii. Sa mai notam ca nu e deloc intamplatoare nici simbolistica culorilor. «In traditia crestina, culoarea este o participare a luminii create ?i a celei necreate. Unele consideratii asupra divinitatii si luminii au ajuns (evolutiv) pana la a asimila (fara o regula absoluta) culoarea alba Tatalui, culoarea albastra Fiului, culoarea rosie Sfantului Duh. De aici au aparut si unele interpretari de asimilare tehnica, cum ar fi: verdele sa fie asimilat vietii si sperantei, albul credintei si castitatii, rosul dragostei si caritatii, negrul caintei si apropiatei judecati» - gasim in dictionar. Intrucat « rosul aprins » predomina, inclin sa cred ca artista ramane dedicata dragostei si caritatii, sub scutul protector al lui Dumnezeu.

Un vernisaj cu multa lume la o expozitie interesanta, foarte reusita. Te indeamna la multe reflectii dupa ce ai vazut-o. Pot afirma fara teama de a gresi ca Bistrita a mai castigat un promitator reprezentant al creatiilor vizualului, prin tanara si foarte talentata artista fotografa: KARINA WECHTER CIURUS. O felicit din toata inima. Nu va ascund bucuria pe care o resimt de fiecare data cand asist la lansarea a inca unui tanar talentat artist in judetul nostru. Ce mare nevoie avem de ei !

As dori sa inchei mentionand efortul facut de Biblioteca judeteana Bistrita-Nasaud in colaborare cu UAP din Bistrita (remarc cu incantare prezenta constanta a reputatului pictor Marcel Lupse), de curatorul expozitiei, doamna Gabriela Montoiu, de realizatorul conceptului grafic al invitatiilor si al caietului de prezentare, dl Dacian Ovidiu Vaidean.

Un cuvant de sincera multumire prietenului MIRCEA OLIV, acelasi om de aleasa cultura care a stiut sa nu faca niciodata rabat la calitatea actului artistic. Este cel mai bun exemplu ca dictonul: Omul potrivit la locul potrivit - functioneaza. Ca director, a primenit batrana biblioteca si prin multele lansari de carte, prin, iata, un nou vernisaj/ ca de obicei, textul si prezentarea ii apartin/, la « Galeria din Hol », o ajuta sa redevina un lacas primitor si activ al spiritualitatii bistritene si nasaudene.

Mircea I. Batranu