În minte ne miroase a cozonaci aburinzi, a găluște fierte molcom în oale de lut, a vin cu scorțișoară… A venit! Vremea colindelor. Timpul bunătăților. Crăciun în Bistrița-Năsăud! Da. Vine Crăciunul!

Ne inundă nostalgii de copil, privim cerul și-l rugăm să promită zăpadă, ne căutăm prin buzunarele de la inimă părinții, bunicii și prietenii, îi scoatem de acolo cu un telefon și o lacrimă și ne silim să fim împreună atunci când ceasul văzduhurilor va anunța Întruparea Pruncului Izbăvitor.

Aerul se umple de colinde cântate de credincioșii și necredincioșii lumii ăsteia, de buni și de răi și ceva-ul acela ne leagă indescriptibil, ca într-un lanț de iubire. Devenim, neașteptat și repetabil, frați și surori, împărțind cu noblețe, colinda și colăcuțul, paharul și urarea.  Pe fețele noastre prea grăbite, prea obosite și prea chinuite înflorește candoarea blândeții dumnezeiești și, pentru câteva zile, cerul se mută pe pământ. Au dispărut necazurile și bucuria e la ea acasă, culcușindu-se în fiecare inimă și în fiecare ochi, când fior, când lacrimă.

E ceasul frumos al nașterii lui Iisus Blândul, pruncul venit din cer, ca să îl împartă cu noi, și inimile tuturor se primenesc în așteptarea Lui, împodobindu-se cu atâtea virtuți pe care le credeam uitate, expirate suflări ale inimilor. Deci, să ne bucurăm! Pe lângă ieslea lui Iisus, în cântări cu flori de măr și dalbe, ne aliniem toți, înghesuindu-ne cu îngerii cerului, cu păstorii pustiurilor și cu magii stelelor ca să-L privim pe Cel Întrupat!

Și de ce un Crăciun în Bistrița-Năsăud?

Ați simțit că lumea pe care plutim, glissando zăpăcitor, încearcă să ne fure Crăciunul copilăriei?
Ați simțit asta?

Ați văzut cum de la an la an colindătorii se împuținează și luminile din ferestre sunt tot mai palide? Cum distanțele dintre oameni vor să crească și între inima de părinte și inima de copil se îngrămădesc sloiuri de kilometri? Ați remarcat, cutremurați, cum alte lumi vin să înlocuiască ceea ce părea sfânt? Cum alte muzici, și alte obiceiuri tind să șteargă insidios ceea ce părea de neclintit în viața noastră? Că pe an ce trece ceea ce ne ne separă de strămoși și de noi, cei de odinioară, e tot mai mult și tot mai puternic? Că ne distanțăm de valorile copilăriei noastre, și că ne este tot mai greu să le explicăm copiilor noștri că leru-i ler și caltaboșul ii musai fierbinte? Ați remarcat că suntem într-o derivă spre o lume care vine din viitor și care seamănă tot mai puțin cu cea din care sosim noi?

Ei bine, dacă ați simțit toate astea, atunci știți de ce. De ce „Un Crăciun în Bistrița-Năsăud”. O mână de oameni vor să rețină timpul în căușul amintirii. Să facă lucrurile cum se făceau cândva, când porcul nu creștea în frigider și țuica se fierbea, bolborosind taine doar de ea știută. Acești oameni și-au luat foarte în serios menirea de Paznici ai Tradiției, ai subtilului tezaur din care ne naștem noi, românii. Oameni care, paradoxal, vor ca aceste tradiții să rămână vii, nu piese de inventar, povești etnofolclorice, bibliografie prăfuită prin rafturile istoriei.

Acești oameni, acești încăpățânați care refuză să predea trecutului Crăciunul strămoșesc ca pe o amintire colbuită și insistă să-l păstreze viu, vă așteaptă, cu bucurie și creștinească frățietate, să împărtășim împreună colindul Nașterii și tot ceremonialul frumoaselor tradiții de odinioară!

În curtea Muzeului din Bistrița, pentru trei zile de poveste! La Crăciun în Bistrița-Năsăud! Din 18 până în 20 decembrie, trăim Crăciunul de altădată!

Alexandru Gavrilaș,
manager al Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud