Despre cum era armata în trecut, Vasile Roman are un singur cuvânt "Minunat!". Este pensionat de mai bine de 40 de ani şi este foarte mândru de faptul că a luptat pentru binele ţării şi pentru siguranţa poporului.

"Este mare diferenţă faţă de cum era înainte şi cum e acum. Nu erau militarii aşa bine trataţi ca acum. Acuma sunt altfel trataţi, e altă uniformă, e altă situaţie. Îmi aduc aminte şi ceea ce a fost în război. Am fost prin lupte la Odesa, la Cotul Don-ului, în Ungaria la Eger. Am fost cu comandamentul pentru că eu cunosc limba maghiară, franceză, germană şi rusă. Ministerul de Război m-a fost luat în comandament... Am luat parte la lupte până la sfârşitul războilui, 8 martie 1945, când s-a terminat războiul...", povesteşte Vasile Roman.

Actualul maior în retragere este foarte mândru că a fost pe front şi că a putut lupta. Îşi aminteşte cu mult drag de acele vremuri şi spune că a fost comandant de tunuri anticar.

"În luptele de acolo, de la Cotul Don-ului, am fost rănit la un picior, de aceea șchiopătez acum", explică Vasile Roman.

Militarul îşi aminteşte că un glonţ l-a nimerit chiar şi în zona capului şi că a avut noroc cu casca de protecţie. După ce s-a întors din război, Vasile Roman şi-a continuat activitatea ca şi şef de ocol silvic, meseria lui de bază fiind cea de pădurar.

"Am trei pensii: de refugiat, de veteran de război şi o pensie de bătrâneţe şi, toate la un loc, fac 20 de milioane de lei" - ţine să ne spună maiorul în retragere.

Vasile Roman spune că nu a fumat niciodată, dar că în fiecare dimineaţă bea câte un păhărel de ţuică şi, după ce mănâncă, un pahar cu vin. Acest "ritual" îl respectă şi atunci când vine vorba de masa de prânz sau de cină. Are doi copii, un nepot şi trei strănepoţi şi îşi doreşte multă sănătate mai departe.

"Îmi doresc viaţă sănătoasă şi să mai trăiesc 20 de ani tot aşa cum sunt acuma că dacă eşti bolnav nu are niciun rost", spune plin de optimism maiorul Roman. 

În 22 ianuarie, Vasile Roman a împlinit 101 ani.