Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj şi Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud vă invită marţi, 21 iulie 2015, începând cu ora 12.00, la sediul Filialei Cluj a USR – Str. Universităţii nr. 1 – la un eveniment cultural aparte.

Va fi lansată pe piaţă cea de-a doua ediţie a volumului Tabloul de absolvire semnat de Mircea Gelu Buta (apărut la Editura Şcoala Ardeleană), carte care evocă anii de şcoală ai autorului – absolvent al Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, promoţia 1971.

Despre carte şi scriitor vor vorbi preot prof. dr. univ. Ioan Chirilă, Zorin Diaconescu, Ion Mureşan, Ioan Pintea şi Aurel Rău, întâlnirea fiind moderată de Irina Petraş.

Prof. Dr. Mircea Gelu Buta este medic primar în specialitatea Pediatrie, Manager al Spitalului Județean de Urgență Bistrița. Predă disciplina Bioetică creştină la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca.

Este inițiatorul „Seminarului Internațional de Medicină și Teologie” de la Bistrița, ajuns la a XIV-a ediție. Autor a 38 de volume de specialitate și beletristică, a publicat peste 300 de articole în diverse reviste, din țară și străinătate. Activează ca membru în numeroase asociații medicale și culturale.

Printre cărţile publicate amintim: O istorie universală a nursingului, 2000 (în colaborare cu Liliana Buta); Reflecţii colocviale, 2008; Bioetica în Pediatrie, 2008 (în colaborare cu Liliana Buta); Dumnezeul unei lumi mărunte, 2010; Personalităţi în dialog, 2012; Biserica din spital și alte dialoguri, 2013 (în colaborare cu Dan Ciachir); Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania, 2013. 

Poetul Ion Mureşan comenta apariţia cărţii - scriind: „Nu voi întoarce eu capul din fotografia de grup”, scria undeva Cărtărescu. Mircea Gelu Buta încearcă tocmai asta: să-şi mişte capul din fotografia de grup. Pretextul naraţiunii e simplu: cu ocazia unei întâlniri a promoţiei, după mulţi ani de la absolvirea liceului, autorul este solicitat să găsească „Tabloul de absolvire” (un panou pe care se lipesc fotografiile elevilor şi profesorilor („o mulţime de destine”) se desenează ceva şi se scriu câteva rânduri inspirate sau înţelepte drept crez al generaţiei).

Căutând tabloul, printre alte tablouri, directorul liceului face o observaţie şocantă: „Observaţi că aceste tablouri nu conţin nici una din trăirile acestor tineri, nici măcar una din faptele lor teribile”. Răspunsul doctorului e şi el şocant: „Parcă omul nu s-ar fi născut şi ca urmare nici n-ar putea să moară”.

Scurta conversaţie îl face pe autor să încerce să resuscite partea muritoare din partea nemuritoare. Memoria scoate la suprafaţă o întreagă galerie de „oameni, fapte întâmplări”, portrete şi caractere de colegi, profesori, rude, sau, pur şi simplu, cunoştinţe care se încăpăţânează să reziste exemplar în amintire ca figuri luminoase (profesorul Gubesch) ori mici satrapi politici (Secărea). Sigur, nu lipsesc condimentele cu care Dumnezeu a hărăzit adolescenţa: iubiri, năzdrăvănii, primele beţii, cărţile memorabile, necazuri...