Direct prin biletele și abonamentele de schi și indirect prin impozite și taxe.

Voi face în continuare o analiza de oportunitate, plecând de la niște cifre, care nu au fost discutate în confruntarea dintre tabere. Pentru că diavolul se ascunde în detalii, să vedem un pic detaliile:

Facem un scenariu ipotetic: pârtia de pe Dealul Cocoșului este gata.

Primarul, cu banderola tricoloră pe piept, a tăiat panglica, s-a băut șampania, este ziua de Moș Nicolae- 6 decembrie 20xx. La ora 14.00 când se taie panglica sunt 6 cm de zăpadă naturală și alți 8 cm de zăpadă artificială produsă de cele 9 tunuri de zăpadă. Sunt -1,2 grade afară și ninge ușor.

Pentru a avea cei 900 de metri de pârtie bună de inaugurat s-au cheltuit doar în ultimele trei nopți energie electrică, motorină și salarii în valare de aproximativ 4.071 lei care se adaugă la cele 18 milioane de lei credite bancare. Tunurile de zăpadă au funcționat în ultimele trei nopți câte 4 ore/noapte pentru a suplimenta stratul de zăpadă pe pârtie.

Tunurile consumă în fiecare oră de funcționare energie electrică în valoare de 57 lei, iar pompele de mare presiune consumă și ele încă vreo 30 de lei pe oră. Două Ratrac-uri, care înghit fiecare câte 15 litri de motorină pe oră la un preț de 6,07 lei/litru, au lucrat si ele patru ore zilnic. Adăugăm aici salariul a 5 angajați, care costă lunar primăria 5.790 lei (703,3 lei salar net-brut 900 lei + 258,8 contributii angajat) și avem un punct de plecare.

Un calcul simplu arată că pentru prima zi de exploatare cheltuielile minime funcționale sunt de 4.071 lei, asta luând în calcul doar energia electrică, motorina și angajații. Fără a adăuga costurile de exploatare ale telescaunului, iluminatului și personalului, rambursarea creditelor pentru investiție și altele. Hai să vedem în final, care vor fi costurile zilnice de exploatare a acestei investiții? Apărută mai degrabă din orgoliu, decât din rațiune.

Un telescaun similar celui care se dorește a fi montat la Bistrița consumă în jur de 100-120 kw/h. Considerând perioada de exploatare în sezon de 12 ore, să facem o mică simulare pentru condiții ideale: presupunem o iarnă perfectă, în care nu va ploua nici o zi din 5 decembrie până în 15 martie. Deci 90 de zile de iarnă, în care vom folosi tunurile de zăpadă câte patru ore/zi timp de 30 de zile din cele 90.

Vom avea tot cei cinci angajați inițiali și cele două ratrac-uri. Să calculăm:

Energia electrică pentru telescaun costă 312 lei/zi, asta în condiții optime. Dacă adăugăm 3 ore de nocturnă, cu să zicem alți 100 lei/zi, cu trei angajați la telescaun și alți doi pe Ratrac. Costul total zilnic va fi de 1.537 lei. Adăugând și dobânda zilnică a creditului bancar (care va trebui amortizat doar iarna, adică în aproximativ 90 zile de exploatare) care ne mai scoate din buzunar încă 1.866 lei/zi, avem un cost pe zi de exploatare de 3.403 lei/zi. Peste 1000 de dolari, în fiecare zi de iarnă timp de 10 ani. Doar pentru a atinge un prag minim de rentabilitate și asta în condiții perfecte.

Să-i întrebăm pe cei de la Toplița, Șuior sau Vatra Dornei, care au pârtii mult mai performante și unde iarna este iarnă, dacă fac 1.000 de dolari pe zi din 5 decembrie până în 15 martie. Răspunsul este retoric. Mai aproape de perpetuum mobile decât de realitate.

Oare de ce atunci când se discută de bani publici nu apar asemenea analize? Simple, făcute cu instrumente de clasa a 2-a (adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri), fără studii de sute de mii de lei, care să ne convingă că tot ce vedem nu este adevărat.

În lumea normală, orice proiect de acest timp pleacă de la calcule similare. Dacă trece testul acestei analize, care poate fi făcută pe spatele unui șervețel, se trece în etapele următoare. Dacă nu, atunci este doar demagogie ieftină, ca să nu spun prostie.