„Dacă există în România ceva despre care sunt sigură că nu va dispărea, asta-i poezia”, crede Ana Blandiana, prezentă la Bistriţa. Cu o modestie remarcabilă aceasta a povestit la întâlnirea cu micii blandieni ce eveniment dramatic a determinat-o să îşi dedice viaţa scrisului şi cum vede ea perspectivele poeziei.
Poeta Ana Blandiana a avut o întâlnire cu copiii bistriţeni care iubesc poezia şi care au avut curajul să se apuce de scris. Zâmbitoare şi cu o deschidere foarte mare faţă de copii, aceasta a împărtăşit câteva momente din viaţa ei.
„Eu am fost la "Amfiteatru" până la cutremurul din '77 şi atunci blocul nostru s-a dărâmat. Eu nu eram acasă. Soţul meu a fost prins sub dărâmături şi am scăpat ca prin miracol. Au murit 300 de persoane şi am avut revelaţia că trebuia să murim, că era un miracol şi că nu ne făcusem nici pe departe datoria de scriitori adică pierdusem timpul stând la redacţie, stând de vorbă cu prietenii şi aşa mai departe. Din clipa aceea, când eram foarte tineri am hotărât să nu mai facem nimic altceva decât să scriem. Automat am accepat şi că vom trăi foarte modest”, a povestit aceasta.
Cât despre viaţa de scriitor, aceasta a spus că este una modestă, dar plină de satisfacţii.
„Trăiesc de foarte mulţi ani în România şi cred că principalul lucru este să pornesc de la început cu ideea că nu scrii ca să trăieşti, ci trăieşti ca să scrii. Nu se pune problema cât câştigi din scris pentru că oricum câştigi foarte puţin şi nu poţi trăi numai din asta sau accepţi să trăieşti extrem de modest. În ceea ce ne priveşte, soţul meu şi cu mine, am făcut şi altceva. Am fost redactori la diverse reviste”.
Despre criza politică din România Ana Blandiana spune că poezia este cea mai bună armă. Aceasta s-a declarat absolut convinsă că cei mai mici dintre noi au aceeaşi înclinaţie pentru poezie precum generaţiile trecute. Singura umbră de tristeţe a poetei este că entuziamul copiilor de a scrie se pierde mult mai repede decât la alte generaţii.
"Asta nu însemnă că în România nu continuă să apară tineri poeţi. Vedeţi câte volume de debutanţi apar, deşi apar în condiţii materiale absolut nefavorabile. Un tânăr poet sau îşi convinge părinţii să îi plătească volumul sau găsesşte un unchi care îi dă banii", spune glumind poeta.
"Dacă există în România ceva despre care sunt sigură că nu va dispărea, asta-i poezia", încheie Ana Blandiana.