În ciuda faptului că Dumitru Nistor a poposit ca prizonier aproape 7 ani în Japonia, mare parte din jurnalul său de 160 de pagini este dedicat experiențelor avute în India, unde a ajuns în mai multe rânduri alături de echipajul vasului pe care era.

Despre experiența japoneză puteți citi aici:

Aventura incredibilă a unui năsăudean ținut prizonier într-o mănăstire budistă din Japonia

Curiozitatea țăranului român este stârnită de clima tropicală, palmierii, flora luxuriantă, fructele exotice pe care le savurează cu plăcere, elefanții, clădirile coloniale și diversitatea mărfurilor.

Românul vorbește în jurnalul său de culoarea, portul și podoabele indienilor sau de colibele lor. Acesta se arată fascinat de ricșele, acele mici căruțe cu care indienii îi plimbau pe europeni.

„Duminecă, în 14 septembrie, am mers în concediu prin oraş. Aici, coborându-ne la ţărmure, am văzut un lucru nou ce în vieaţă până atunci nu văzusem. Acoalea ne aştepta o mulţime de indieni, cu neşte căruţuri cu două roate, aşa numite englezeşte rickshaw. În acest căruţ încape o persoană. Cu aceste căruţuri trag indienii pre europeni, îi poartă la preumblare prin oraş pentru plată, câte o jumătate de rupie pe oară, dară aceasta trebuie să vă spun că foarte frumos şi odihnit şade omul în acest rickshaw. Pe roate are gumă ca la bicicletă şi, dacă pofteşti, indienul tot mereu fuge cu tine, ca un cal în trap“, notează năsăudeanul în jurnalul său.

În Colombo, Dumitru Nistor vede primul elefant și află de la locuitorii din zonă că pădurile Indiei ascund lei, tigri, leoparzi, pantere, dar și șerpi veninoși. Cu toate aceste minunății, mulți indieni erau săraci lipiți pământului.

„Afară din oraş locuiesc indienii. Au căsuţă mică, joasă, de lemn, bârne şi colibe numai din ramuri, acoperite cu trestie şi paie, dar destul de curat ţin în jurul locuinţălor. Aici am văzut fete cu verigi de aur şi argint, ţintite chear în faţă, în nas, buze şi urechi, având o căutătură foarte urâtă. Credeai că vezi ursul cu veriga în nas“, notează cu indignare călătorul ardelean.

Ironia sorții este că Marea Britanie trăia bine de pe urma coloniei indiene, în timp ce locuitorii acestor ținuturi nu aveau nici ce mânca, dezvăluie Dumitru Nistor.

Năsăudeanul, mirat de forma extremă de cerșetorie practicată de indieni

Ardeleanul se miră și de forma de cerșetorie practicată de indieni. În Portul Singapore, indienii plonjau în apă pentru a pescui mărunțișul aruncat de pasageri, acesta fiind o formă de cerșetorie larg răspândită în porturile din mările calde.

Atunci când vorbește de această practică, năsăudeanul amintește și de țăranii de pe Valea Someșului, despre care spune: „cine n-au umblat prin lume nu ştie că sunt oameni şi mai năcăjiţi cu zece părţi ca dânşii. (...) Oamenii de pe la noi, să umble prin Asia, ar fi mulţămiţi cu soarta lor şi nu s-ar mai căi pururea că sunt năcăjiţi“.

Dumitru Nistor vorbește și de modalitatea în care indienii își tratează femeile. Acesta spune că bărbații nu își iubesc femeile și nu pun niciun preț pe acestea.

„Nu au nice o bucurie când se naşte fetiţă în familie. În vechime, multe fetiţe au înecat, dară acum englezii să sâlesc a opri aceste prostii a religiei lor. Însă, pe ascuns, şi acum ucid fetiţele. Cel mai mare duşman al lor este muierea. Ea, săraca şi la mâncare mănâncă departe de bărbatul ei şi nu-i de iertat să mestece şi ea vreo vorbă în ale bărbatului. După legea lor, animalele au suflet, dară femeia nu“, explică Dumitru Nistor. .