Publicul bistriţean a avut ieri seară privilegiul de a-l revedea pe tânărul pianist Eduard Kunz (Rusia), într-un recital fantastic – nu acompaniind alţi muzicieni, ci interpretând incredibila partitură a lui Maurice Ravel scrisă în 1908, celebră pentru dificultatea sa şi inspirată de poemele lui Aloysius Bertrand – “Gaspard de la nuit”.

De la pasiunea şi complexitatea celor trei poeme transpuse în muzică de Ravel, Eduard Kunz a trecut uşor la Nocturna lui Paderewski, pentru a încheia recitalul cu o selecţie din valsurile lui Chopin – tânguitoare şi melodioase ca o dimineaţă cristalină, ca o noapte de dragoste sau de război, cu lilieci zburătăciţi din cine ştie ce pod de casă apropiată care fac semne neştiute de nimeni altcineva, cu raze de soare prea târzii şi inexplicabile dureri sau melancolii, cu sentimentul de răcoare aferent care învăluie suav un vals scâncit...

Practic de asta merită să treci pe la Sinagogă din când în când – ca să participi la asemenea momente magice, să uiţi de referendum, de accidente mortale şi alte tragedii fără sens, să-l vezi ştergându-şi fruntea obosit ca după o luptă încrâncenată, să-ţi fie teamă că se sparge pianul în două, că se rupe scena în fâşii, că – din fericire sau nefericire pentru noi, ceilalţi – nu există artă mai presus de muzică...