Ritmuri îndrăcite şi pline de energie, inexplicabile sau sfâşietoare melancolii portugheze, influenţe jazz, un violonist de milioane, un Nicu Alifantis într-o formă de excepţie, piese vechi în haine noi, uimitoare orchestraţii, o sonorizare excelentă, public cu chef de cântat şi chiuit – legea morală în suflete şi poezia deasupra tuturor, precum cerul…

A fost o seară de neuitat pentru cei aproape 800 de bistriţeni care au ales să-şi petreacă seara de vineri în Sala Polivalentă, participând la un concert extraordinar susţinut de Nicu Alifantis şi ZAN, adică Virgil Popescu (bass, vocal), Răzvan Mirică (chitară, vocal), Relu Bițulescu (tobe) şi Mihai Neniţă – vioară şi clape – o trupă alături de care Nicu Alifantis cântă din 1995.

Bistriţenii au avut ocazia să reasculte – într-o orchestraţie nouă şi captivantă – melodii celebre ale lui Nicu Alifantis precum „Ploaie în luna lui Marte”, „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt”, „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”, „Umbra” sau „Balada blondelor iubiri”...

„Este o mare bucurie pentru mine să fiu aici la Bistriţa… De fiecare dată sunt năpădit de amintiri, mai ales din tinereţe, am avut prieteni foarte buni aici de care mă leagă multe şi frumoase – iar unul dintre ei este Adrian Pintea…” a povestit Nicu Alifantis după primele piese cântate.

Muzicianul invitat la „Bistriţa Folk" nu a uitat să amintească, cu multă tristeţe, şi de tragedia petrecută în clubul bucureştean Colectiv. „Ce s-a întâmplat în ultimele zile la Colectiv a lăsat un gol imens în inima noastră. Tragediile nu sunt niciodată nici mai mari, nici mai mici la fel cum unele tragedii nu le pot sterge pe altele… Din păcate asistăm de 25 de ani la un lanţ de tragedii care lasă urme adânci în sufletele şi existenţa noastră – tragedii ale unui sistem absolut înspăimântător” a mai spus Nicu Alifantis, invitându-şi spectatorii la un moment de reculegere în memoria celor 55 de victime ale tragicului incendiu…

Bistriţenii au avut parte şi de melodii de pe cel mai recent album al lui Nicu Alifantis – „Mozaic”, muzicianul interpretând şi piese mai noi, însoţite de câte-o istorioară – „ca să înţelegeţi despre ce este vorba, ca să nu credeţi că a înnebunit Alifantis la bătrâneţe…!”

Nicu Alifantis a dezvăluit şi câteva aspecte inedite ale biografiei sale, vorbind despre piesa compusă special pentru bunica lui în 2002 („Ei îi datoram faptul că întreţinea la noi în familie, un spirit multietnic şi ducea mai departe tradiţia aromână”), despre bunicul său din partea tatălui – navigator înăscut, care, atunci când ajungea acasă, povestea familiei ce a mai văzut prin lume şi care s-a stins cu un mare of – acela că nu a văzut Portugalia, dar care s-a ales, din partea lui Nicu Alifantis, cu o piesă în portugheză…

„Tatăl meu a fost de meserie grec, şi-ar fi dorit să mă audă cântând în greceşte – însă, din păcate, după moartea bunicii n-am mai vorbit nici greacă nici aromână… Dar m-am gândit ca măcar acum, pe ultima sută de metri, să-i aduc un fel de mulţumire, sunt convins că mă aude de-acolo de unde este…” a povestit Nicu Alifantis prezentând piesa „Sagapo”…

Pentru aproape o oră şi jumătate, bistriţenii l-au ascultat cu sufletul la gură, l-au aplaudat, au chiuit, au cântat alături de el şi au simţit din plin magia unui concert extrem de reuşit.