A cântat în diverse cluburi din Germania, Elveţia sau Turcia, s-a simţit foarte apropiat de publicul norvegian care l-a “adoptat” fără rezerve şi a ajuns mai cunoscut în afară decât la el acasă...

Muzicianul Alen Clay David este unul dintre puţinii artişti care se poate lăuda că au cunoscut “în carne şi oase” –o parte dintre numele grele ale muzicii ocidentale.

Bistriţeanul recunoaşte că în România se poate face carieră muzicală, însă doar dacă faci muzică comercială, ceea ce el nu îşi doreşte. “Şi în muzică te poţi prostitua şi te poţi vinde foarte ieftin” afirmă Alen Clay David care admite totuşi că artiştii sunt nevoiţi, prin natura muncii lor, să-şi "vândă" creaţiile artistice, dar nu cu orice preţ.

“Nu poţi să refuzi sau să-i repezi pe cei din public, nu poţi să fii arogant sau snob cu ei pentru că noi, artiştii, trăim practic prin public – nu te ridică alţi artişti aşa cum te ridică publicul şi fanii... Pe fiecare artist îl ridică omul de rând...” consideră Alen Clay David, adăugând că tocmai din aceste considerente, în spectacolele sale există mult entertainment şi multă interacţiune cu publicul. Bistriţeanul îşi propune de fiecare dată să-i cucerească inclusiv pe cei din ultimele rânduri.

Nu ar putea să cânte niciodată manele pentru că este “setat” să asculte şi să înţeleagă un alt tip de muzică: “Creierul meu vede alte culori. Alfa şi omega în muzică, cel puţin aşa consider eu, îl reprezintă muzica clasică şi jazzul. Nu poţi să sari de la una la alta direct, nu ai putea să cânţi doar jazz fără să fi parcurs şi muzica clasică. E foarte important să ai o şcoală de muzică în spate...” recunoaşte Alen Clay David care şi-a trimis şi copiii să frecventeze şcoala de muzică din Bistriţa.

Alen păstrează şi acum cu sfinţenie saxofonul tatălui său, la loc de cinste: “Tatăl meu a fost saxofonist de jazz... Ne-am născut cu pianul în casă, şi fratele meu este pianist. Locuiam pe centru, vis-a-vis de Biserica de la Coroana... Pe colţ, în locul băncii care este acum, pe vremuri era o autoservire, mama se trezea pe la 7 şi ne cumpăra de-acolo cornuri proaspete şi lapte, ne aprindea focul, tata ne înregistra noaptea emisiunile de jazz de la Vocea Americii şi de la 7 la 8, până ne îmbrăcam, până mâncam, aşa adormiţi cum eram – dădea drumul casetofonului şi ascultam jazz. Nu prea înţelegeam la început, era o lume complet necunoscută, noi făceam muzică clasică la şcoală, dar în dimineţile acelea am făcut cunoştinţă cu muzica lui Oscar Peterson, Miles Davis şi alţii... Abia în timp am început să înţeleg improvizaţiile din jazz, sau stilul de a improviza pe teme din jazzul clasic...” a povestit Alen Clay David pentru Bistriţeanul.ro.

Nu a devenit jazzman, pentru că “dacă alegeam să cânt doar jazz – eram muritor de foame” recunoaşte Alen, adăugând că reuşeşte să trăiască decent din muzică şi că tot ce are în acest moment se datorează muzicii.

Întâlnirea de gradul III. Scorpions!

Alen Clay David îşi aminteşte şi acum de muzicienii care se perindau pe la ei prin casă, de discuţiile lungi despre muzică şi de felul în care îi privea, copil fiind şi sperând că într-o zi va ajunge un muzician ca şi ei.

“Tatăl meu mi-a dat undiţa asta şi m-a învăţat să “pescuiesc” cu ea: mi-a cumpărat pian şi m-a introdus în lumea muzicii, veneau mulţi muzicieni la noi acasă şi privindu-i, îmi doream atunci să fiu ca ei... Dar nici nu-mi trecea atunci prin cap c-o să ajung să mă întâlnesc vreodată cu cei de la Scorpions...! Am crescut cu ei, le fredonam melodiile...! S-a întâmplat în 2010, eram în Koln, într-un turneu, cântam într-un cocktail bar în Hotelul Intercontinental, şi după ce mi-am terminat showul m-am dus la bar unde aştepta un tip cu părul lung, cu geacă de piele, am făcut cunoştinţă cu el, mi-a spus pur şi simplu “I’m Pawel Mąciwoda, from the Scorpions, the bass player” şi m-a rugat să-i mai cânt ceva, i-am cântat vreo jumătate de oră, după care l-am auzit strigând “De cinci ani am căutat un asemenea pianist şi uite că în sfârşit azi te-am găsit...!” mai spune Alen Clay David.

"În momentul acela nu credeam că mi se poate întâmpla aşa ceva, că nu trebuie să-l caut eu ci că mă caută ei pe mine... Dar aşa a fost, ne-am retras în cameră, am început să povestim despre muzică şi am tot povestit până la 6 dimineaţa... Tocmai terminase un turneu alături de ceilalţi membri Scorpions cu care cântă de obicei cam 8-9 luni pe an, tot prin turnee, m-a invitat să fac parte din trupa lui, am stat de vorbă până dimineaţa, am ascultat muzică, în final – gest de mare încredere – mi-a dat ultimul lui album nemasterizat, deşi nimeni nu face aşa ceva când abia te cunoaşte... Şi mi-a promis că în a doua seară va veni cu toată trupa...” îşi aminteşte Alen Clay David, care mai povesteşte că Scorpions au apărut într-adevăr în a doua seară, pe la 10.30.

Erau frânghii şi covor roşu întins până afară, erau oameni de ordine şi gărzi de corp peste tot, iar într-o pauză bistriţeanul a făcut cunoştinţă şi cu ceilalţi membri ai trupei.

“Bine-nţeles că am fost foarte emoţionat, veniseră doar pentru mine deşi puteau să meargă în orice alt loc... Mi-a plăcut că m-au “evaluat” ca pe un artist egal cu ei, nu m-au tratat de sus, au rămas foarte surprinşi de faptul că sunt din Transilvania, că reuşesc să cânt live la pian, o mulţime de piese şi genuri muzicale... Chitaristul de la Scorpions s-a simţit atât de bine încât a cântat şi el cu chitara alături de mine...”

Alen îşi lansează mâine seară, la Vivi's Bar & Bistro primul album – “Inside of me” – iar bistriţenii care doresc să-l descopere sau să-l redescopere pe Alen Clay David sunt aşteptaţi cu braţele deschise. Intrarea este liberă iar concertul se anunţă deosebit...!