În timp ce Palatul Culturii se pregăteşte pentru mega-inaugurarea oficială şi împarte în dreapta şi-n stânga imagini exclusive de la faţa locului, pe la colţuri, prin oraş, lumea se întreabă (evident, în şoaptă, căci îi lipseşte curajul) cum ar fi dacă Palatul Culturii ar avea parte de o nouă şi proaspătă conducere?

Ar fi foc? S-ar rupe cerul în două? Cum ar fi dacă programele culturale ar fi concepute de alte minţi…? S-au vehiculat nume precum Cornel Udrea sau Adrian Titieni… Răspunsurile, însă, întârzie să apară, aşa că, dacă tot l-am surprins, zilele trecute, pe rectorul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti – Adrian Titieni – pe stradă, prin Bistriţa, nu ne-am abţinut şi l-am întebat flagrant: Vă imaginaţi o reîntoarcere la Bistriţa? Ar fi şanse, conform zvonurilor, că aţi putea să conduceţi Centrul Cultural Municipal – aşa-numitul Palat al Culturii…? Şi iată ce răspuns am primit:

Zvonurile au la bază nemulţumiri...

Există un soi de nemulţumire care ne duce înainte întotdeauna, chiar dacă şi comoditatea a născut mari descoperiri ştiinţifice. Leg zvonul despre care pomeniţi (ca să nu-i spun bârfă) – de nemulţumirile care se instituie la nivelul fiecăruia dintre noi, nemulţumiri legate de loc, de circumstanţe, de ceea ce trăim într-un fel sau altul…

Eu am plecat acum 35 de ani din Bistriţa, anul acesta se împlinesc chiar 36 – într-un alt spaţiu, unde am crezut că pot într-un fel sau altul să ofer, cu ghilimele de rigoare, „măsura valorii”. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, nu-mi dau seama ce urme au rămas, câtă valoare sau notorietate are activitatea mea în zona respectivă, dar după 36 de ani nu am reuşit încă să mă adaptez 100% la Bucureşti.

Nu am făcut liceul în Bucureşti, nu am reuşit să-mi fac propriu – tipul de comportament, de relaţionare sau activitate ale celor care sunt născuţi şi crescuţi acolo.

Vreo 15 ani am simţit că „acasă” era la Bistriţa, apoi a trecut o perioadă în care „acasă” era un spaţiu incert, dar nicidecum Bucureştiul, apoi „acasă” a devenit Bucureştiul dar şi Bistriţa deopotrivă. Dar se dovedeşte totuşi că în situaţiile de tensiune sau de compulsie – vorbesc ardeleneşte ceea ce înseamnă că sorgintea şi tipul de educaţie primară mă duce exact în zona în care lucrurile îmi sunt proprii.

Să vin director la Casa de Cultură din Bistriţa…?

Dacă uităm de particularitatea situaţiei – ar fi posibil să mă întorc la matrice, să spunem aşa, la Bistriţa - dacă aş putea să fac ceva pe tărâm cultural şi poate chiar universitar. Mi se pare corect ca acest oraş, cu toate valenţele şi valorile pe care le are – să aibă o componentă mult mai legitimă din perspectivă culturală şi educaţională.

Dacă ar fi să mă întorc, m-aş întoarce cu acest proiect – de a reuşi într-un fel sau altul să redimensionăm lucrurile, punându-ne în faţă drept obiectiv sau proiect de oraş – un oraş universitar şi cultural. Dacă aş putea să fac ceva în sensul acesta, realmente m-aş întoarce acasă. Pentru că, am senzaţia că – fără să luaţi afirmaţia mea drept una trufaşă sau orgolioasă – la Bucureşti am făcut mai mult decât mi-am propus.

Uneori se întâmplă să reuşeşti mai mult decât îţi propui...

Am peste 50 de filme, am peste 50 de piese de teatru jucate în teatrele din Bucureşti, am câştigat şi premii internaţionale şi am o carieră didactică cu care eu mă simt foarte împăcat, ca să nu folosesc termenul „sunt mândru că…”.

Până în 1 martie, când noul rector îşi intră în funcţiune, sunt încă rectorul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L Caragiale", iar în perioada rectoratului am reuşit să obţinem prin fonduri europene o clădire nouă, la Kilometrul 0, de 2.000 mp, cu şase laboratoare dotate cu tehnologie de ultimă generaţie pentru film şi cercetare a celorlalte specializări sincretice. Cu alte cuvinte, câteva lucruri am reuşit să fac acolo... Uneori se întâmplă să reuşeşti mai mult decât îţi propui. Îmi propusesem mult mai puţin…

Numai că activitatea academic-administrativă m-a îndepărtat puţin de profesie. Acum, ca să nu-l mânii pe Dumnezeu sau pe oamenii care lucrează prin El – m-am reîntors la profesie şi… poate cu mai mult decât pot duce… Anul trecut am terminat patru producţii care vor apărea anul acesta, anul acesta sunt alte patru filme în lucru care vor apărea anul viitor. Colegii mei participă la Berlin cu „Ilegitim”, în regia lui Adrian Sitaru, singurul film românesc selectat la Berlinală în care am şi eu un rol.

Dacă ar fi să fac o scurtă radiografie a vieţii mele – mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit toate aceste lucruri şi sper că perioada care mi-a rămas – cât o mai fi ea – dacă n-o să fie la fel de plină, măcar să fie liniştită, şi presărată de lucruri pe care mi le doresc pentru mine şi pentru oraşul de care spuneţi că se lăsa cucerit de zvonul că aş putea fi director la Casa de Cultură. Nu mi-a propus nimeni niciodată aşa ceva…”, a admis Adrian Titieni.

Foto @ Ilegitim.