În haină memorialistică, cu vagi accente de jurnal, purtând modestul titlu de „Rătăciri” – Ed. Allfa, București,2012, numai „pierdere” a busolei nu este. Din contră.

Ne aflăm în fața unui genial eseu de structură polimorfă: copilăria, situată în lumea post-moromețeană, postulate generice, cu tentă moralizatoare: viața – moartea și propria noastră devenire supusă sisificei condiții de a conjuga, așa cum putem fiecare, verbul „a fi”. Nu am să dezvolt aici analiza viziunii ontologice a lui HORAȚIU MĂLĂELE în stilul său inconfundabil, ironic, /auto/persiflant, flegmatic și frust. Ar însemna poate o demonstrație mult prea specializată și aș risca să-i îndepărtez de carte pe foarte mulți ipotetici cititori. Aș păcătui. De aceea prefer să acord mai mult spațiu citatului. Câteva exemple:

„Primăvara lui ’56 intrase în curtea copilăriei mele ca un animal de pradă”/sosirea comuniștilor/; „După ce Prostia se instală confortabil în teritoriu, urmă o perioadă de fericită adaptare”; „Copilăria...Cadoul pe care ni-l face Viața pentru ce vom avea de îndurat”. Din Decalog: „Fii prietenul dușmanilor tăi. Un proverb islamic spune că < numai iubindu-i poți să-i distrugi>”; „ Rămâi modest. Dar, fă în așa fel ca lucrul ăsta să se știe. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale”; „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate”. Sau: „ A te chinui să faci un lucru așa cum vrei numai tu este ca și cum ți-ai dori să ai un copil cu o femeie gonflabilă”; „sânge și pământ/vuiet lângă vânt/vreau să mă avânt/las inima gaj/la ecarisaj” și „ Obosită-n bălării/Ofta Moartea:/C’ est la vie!”etc.

Nu sunt deloc „Rătăciri”, mai degrabă un alt fel de „tablete” argheziene greu de digerat datorită adevărului brutal exprimat. Surprinde maxima esențializare – textele trec cu lejeritate și naturalețe de la o chintesență la alta – bazată pe un spirit de observație de o acuitate impresionantă. „ Tot ce face HORAȚIU MĂLĂELE, atunci când nu e pur și simplu excepțional, e de-a dreptul genial – constata Maestrul RADU BELIGAN. Dovadă acest volum pe care l-am citit cu uimire și admirație. Pe nerăsuflate. Ce mai pot să zic ?” Cartea se citește așadar rapid, cu mare încântare și lasă loc la multe, foarte multe reflecții. Încercați.