Politicul e astăzi în tot și în toate. Orice problemă ai avea ea se poate rezolva cu intervenția politicului. Vrei să găsești o slujbă de stat la stat pe bani mulți, politicul te ajută. Vrei să fii director, tot la politic te duci. Licitații, lucrări, toate le rezolvă politicul. Mai ales dacă e vorba de bani, totul se rezolvă prin politic. Politicul susține, politicul schimbă, politicul face și drege.

Ce nu poate face politicul este să schimbe ceva la Spitalul Județean.

Sunt mândri cu toții de pereții și geamurile spitalului, de robineți și de uși de acces. Nu îi interesează că aici mor copii, oameni cu zile pentru că nu se manifestă și un interes maxim pentru calitatea actului medical sau măcar un interes similar acordat pereților.

Calitatea actului medical este ultimul lucru care contează în Spitalul Județean. Important e să avem pereți spoiți și să ieșim bine la controale. Iar niște tragedii evidente cum ar fi că mor copii înecați cu vomă sau după o căzătură pe gheață tratată cu superficialitate de medici, ține de neșansa pacientului. După cum știți, conform declarațiilor directorului Buta, făcute în vară într-o conferință de presă, mai mor copii la Spitalul Județean... Ține de neșansă și de statistică. Nu de faptul că mor înecați cu vomă sau plini de puroi de la un picioruș rupt netratat. Și asta face parte din statistică, dar din cea horror a Spitalului Județean din Bistrița-Năsăud.

Așa cum am mai spus, în mediul politic și între mariile genii din Spitalul Județean, robineții și wc-urile sunt pe primul loc. Că mor copii, se mai întâmplă, ține de neșansă...

Dacă politicul e în tot și în toate, nu-mi este frică astăzi să-i acuz cu nume și prenume pe marii lideri politici ai ultimilor ani din județ, care s-au lăsat periați de scame și orbiți de snobism au permis, încurajând prin susținere tacită, tot ceea ce se întâmplă la Spitalul Județean: Ioan Oltean, Liviu Rusu, Radu Moldovan, Ioan Țintean. Fiecare ați avut șansa să faceți ceva, dar n-ați făcut. Că n-ați vrut.

Mesajul meu pentru ei: Stați liniștiți, pereții sunt bine, licitațiile merg strună, dar mai moare câte un copil de atâta indiferență (ține de neșansă și de statistică - știu). Da, știu și că voi sunteți feriți și nu o să vă atingă astfel de necazuri că mergeți la privat sau în străinătate. Voi pupați în continuare inelul sultanului și faceți-vă că nu vedeți.

La lista scurtă aș mai adăga polițiști, procurori și judecători, președinții Colegiului Medicilor, ziariști din presa locală care nu scriu mizeriile din spital și alții care trebuiau doar să-și facă treaba și n-au făcut-o.

Eu, Claudia Andron, nu pot să tac pe acest subiect și am să strig atât de tare și de mult până mă va auzi cineva și va lua măsuri. Ce e atât de greu de înțeles? NU mai vreau să moară copii și oameni cu zile la Spitalul Județean!!!