O vorbă din popor spune că “atunci când Moş Nicolae îşi scutură barba cea albă, afară va ninge negreşit”... Sfântul Nicolae este celebrat şi cunoscut pentru ajutorul oferit în cazul unor boli sau a unor lovituri. Este de mare ajutor şi pentru vite, cred bătrânii care pun, în această zi, crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până de Anul Nou: cu această ocazie era apreciat şi rodul livezilor.

În numeroase legendele Sfântul Nicolae apare ca un erou pe cal alb care păzeşte soarele de forţele malefice ale diavolului. Sfantul Ierarh Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate şi al mireselor şi, în mod special, al copiilor mici.

Este cinstit pe 6 decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Împăratului Constantin cel Mare şi i-a cerut să-i ierte pe cei trei tineri nevinovaţi care urmau să fie omorâţi a doua zi.

Pentru că Sfântul Nicolae se bucură de un statut deosebit în credinţele populare româneşti – sărbătoarea lui este una complexă, a cărei sacralitate se prelungeşte până pe 7 decembrie, când se serbează “Ciuda Sfântului Niculae” – o zi în care nu se lucrează, se fac praznice pentru cei morţi de moarte năprasnică, cei care au murit înecaţi sau mâncaţi de lupi, dar şi pentru cei pierduţi fără urmă prin lume.

S-a pierdut în negura timpului de ce anume pe 7 decembrie se sărbătoreşte “Ciuda Sfântului Nicolae” iar generaţiile de astăzi nu mai ştiu cu exactitate ce legături ar putea avea sfântul în cauză cu sentimentele de ciudă, invidie sau duşmănie. „Era o zi când nu se lucra şi mai mult, femeile ţineau „post negru”, fără pâine şi apă. Aceste sărbători sunt prelungiri ale lui Sânmicori, acum uitate în satele noastre, dar prezente în trecut într-un areal mai larg, în sudul Ardealului” explică profesorul etnolog Marcel Lapteş, adăugând că sărbătoarea Sfântului Nicolae era un bun prilej din partea comunităţilor săteşti de a face comentarii despre vreme şi a stabili un „calendar meteorologic hibernal”: bătrânii credeau că iarna începe de Sfântul Nicolae şi că, dacă ninge acum, grâul anului viiitor va fi bogat.

Se credea, de asemenea, că dacă îngheaţă Mureşul după Sfântul Nicolae, iarna va fi lungă: „Ziua începe a creşte aşa cum sare cocoşul din târnaţ; noaptea-i mai mică ca în alte zile că „o ţâne Moşu” unde-i locu’ ei. De vezi multe ciori, în Ziua Moşului atunci iarna va fi geroasă; neaua, care stă pe pomi ne zice că vara cucuruzu’ va fi nalt şi cu ştiulete mare...”

Sursa: crestinortodox.ro, rugaciuni.ro