Creştin ortodocşii şi greco-catolicii sărbătoresc în această duminică intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim, cunoscută sub denumirea de Florii, datorită mulţimii ramurilor de salcie şi măslin cu care Hristos a fost întâmpinat de popor. Era şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea Floriilor, împăraţii acordau pe vremuri graţieri.
Plouă în această dimineaţă de Florii la Bistriţa, ceea ce nu înseamnă că vom resimţi mai puţin (sau mai plouat) ziua de sărbătoare care ni se aşterne înainte... Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce: ar fi putut să evite moartea, însă o primeşte de bună voie pentru a o birui. Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa lui pământească în care a acceptat să fie aclamat ca împărat.
După un obicei străvechi, menţionat chiar în secolul al IV-lea de către pelerina Egeria şi generalizat în toată Biserica creştină, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie. Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care mulţimile au întâmpinat pe Hristos la intrarea în Ierusalim. Noi le purtăm în mâini ca semn al biruinţei împotriva morţii.
În popor exista credinţa că cei care nu pot ajunge la biserică, în special din motive de sănătate, trebuie să fie loviţi cu aceste ramuri de salcie binecuvantate, strigându-se în mod repetat: “Ieşi, boală, întoarce-te sănătate!”. Se cântă: “Nu sunt eu cel ce te loveşte/ Ramura de salcie te loveşte / Nu tu eşti în suferinţă / Ramura este cea care suferă / În curând va fi Paştele”.
O poveste populară spune că demult, pe când Maica Domnului, cu sufletul sfâşiat, a pornit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă mare. Degeaba s-a rugat la vieţuitoarele din jur – nici una nu a vrut s-o treacă pe celălalt mal. Doar o salcie bătrână şi încovoiată şi-a lăsat crengile deasupra apei, făcând o punte către malul celălalt. Fecioara a binecuvântat-o ca niciodată să nu ardă, să rodească şi să se înmulţeasă oriunde s-ar aşeza. De atunci, crengile de salcie nu mai lipsesc de la această sărbătoare.
După ce sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, sunt aduse acasă şi puse la icoane, uşi şi ferestre. Ramurile de salcie, simbol al primăverii şi al fertilităţii, sunt folosite ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Începând de azi, credincioşii se pregătesc spiritual pentru Înviere, prin ultima săptămână de post aspru şi rugăciuni care urmează în Săptămâna mare. Se spune că, aşa cum este vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşti.
Sursa şi foto: crestin-ortodox.ro