La mulţi ani tuturor bistriţenilor care poartă numele Sfântului Ştefan, prăznuit, azi, în a treia zi după Naşterea Domnului. Potrivit Noului Testament, Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, a fost primul martir creştin, condamnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim.
Părintele Nicolae Steinhardt scria că, “pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre a-i aduce osebită cinstire”. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit ca Sfântul Ştefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.
Fiind de origine greacă (Stephanos), acest nume semnifică “ghirlanda”, “coroana”, “cununa” cu care erau încununaţi învingătorii. În afara variantelor curente (Ştefan, Ştefania) sunt destul de des întâlnite la români şi diminutivele Fane, Fănel, Fănică, Făniţă, Fana, Fănica, şi, mai rar, Fanny.
Conform Mediafax, peste 410.000 de români poartă numele Sfântului Ştefan, iar dintre aceştia aproape 300.000 sunt bărbaţi iar 110.537 sunt femei.
În Noul Testament se povesteşte că Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei şapte bărbaţi “plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi.
Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat direct la faptele sale. Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ştefan a intrat rapid în atenţia fariseilor, nemulţumiţi de faptul că el predica public învăţăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, Ştefan a fost acuzat de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu.
Întrebat de acelaşi Caiafa care îl judecase pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ştefan a ţinut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei care îi doreau pieirea: “Cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Sfântul Ştefan a fost găsit vinovat de blasfemie şi condamnat la moarte, a fost dus în afara cetăţii şi ucis cu pietre, devenind primul martir – primul ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus. Urmând exemplul lui Iisus, în clipa morţii Ştefan a cerut iertare pentru cei care l-au ucis.
Conform tradiţiei creştine, printre cei ce l-au judecat şi care au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, cel care s-a convertit ulterior la creştinism şi care avea să devină Sfântul Pavel. Mormântul Sfântului Ştefan a fost descoperit în anul 415 iar din anul 560 osemintele sale se află împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurenţius, în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
Sfântul Ştefan a fost sărbătorit de creştinii romano-catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici şi unitarieni pe 26 decembrie, în timp ce credincioşii ortodocşi şi greco-catolici îl cinstesc pe 27 decembrie.
Sursa: crestinortodox.ro.