IPS Bartolomeu Anania afirma că noi folosim acest salut fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserică. Şi afirma că noi sărbătorim Paştile spunând “Hristos a înviat!”, la care ni se răspunde cu o confirmare – “Adevărat, a înviat!” – pentru că Învierea nu a avut martori, ea a fost receptată cu îndoieli şi necredinţă, în timp ce Înălţarea Domnului a avut martori, ea fiind o despărţire izvorâtoare de lumină: ucenicii s-au întors în Ierusalim “cu bucurie mare”. Din acest motiv în cărţile noastre de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la Sfintele Paşti.

Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii.

Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvântă S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor l-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite să reveleze prezenţa Divinităţii, dar să o şi ascundă.

În trecut, Înălţarea Domnului era sărbătorită odată cu Rusaliile 

Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, adică la 50 de zile de la Învierea lui Hristos.

Spre sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, sărbătoarea Înălţării a fost despărţită de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), şi a început să fie prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Înălţarea Domnului - deplina îndumnezeire a firii umane asumate

Înălţarea lui Hristos întru slavă şi şederea sa de-a dreapta Tatălui este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om. Hristos nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale şi putere, ca omul să ajunga la această stare. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar locuieşte şi în inima celor ce-l iubesc. Aşa putem înţelege paradoxul: Hristos este înălţat şi în drum spre înălţare cu fiecare dintre noi.

Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. În această zi, în toate bisericile din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.

Sursă & foto: crestinortodox.ro