Slujbele speciale care se desfăşoară în fiecare seară din Săptămâna Mare, în bisericile din Bistriţa şi din întreaga ţară – Deniile – adevărat prilej de comemorare şi pocăinţă pentru creştini – sunt şi prilej de manifestare a unor obiceiuri locale mai mult sau mai puţin legate de credinţa adevărată.

În Joia Mare se săvârşeşte Denia celor 12 Evanghelii iar în timpul acestei slujbe, unele femei îşi fac 12 noduri pe o sfoară, câte unul după fiecare Evanghelie, punându-şi dorinţe.

În unele locuri, nodul respectiv se desface după ce dorinţa a fost îndeplinită, iar în  altele, se desface la vreme de încercare, rostindu-se o rugăciune pentru rezolvarea problemei respective.

Fetele nemăritate mai obişnuiesc să îşi pună şnurul înnodat sub pernă ca să-şi viseze ursitul.
 
La Denia celor 12 Evanghelii se obişnuieşte, în unele locuri, să se pună la „Vii”, legate între ele, cele 12 lumânări aprinse în timpul slujbei, una pentru fiecare Evanghelie. Şi acest obicei este tolerat de Biserică.
   
Joia Mare este şi o zi specială pentru pomenirea celor adormiţi. Este ultima zi de pomenire a morţilor din Postul Mare şi, pentru că tradiţia pomeneşte de “Cănile din Joia Mare”, e foarte important să se împartă căni, colaci şi apă. Se spune că e bine să se dea toate acestea peste mormânt celui care le primeşte.

Pe alocuri se mai obişnuieşte să se aprindă focuri pe morminte sau în curtea casei, pentru că se crede că în această zi morţii se întorc acasă şi vin la foc să se încălzească.

Focul aprins are însă şi un rol purificator, căci el desparte spiritele bune care vor păzi casa, de cele rele, pe care le alungă.
 
Legendele povestesc că slujitorii lui Caiafa au aprins, în joia când Iuda l-a vândut pe Hristos, un foc în curtea arhierească, pentru că le era frig sau că Sfântul Petru ar fi fost oprit de un asemenea foc atunci când s-a lepădat de Hristos.
 

Sursa: rtv.net