Pentru câteva scrisori adresate postului de radio Europa Liberă şi redactorului Cornel Chiriac, Emil Hidoş (care acum trăieşte în Germania) a fost acuzat de formarea unei organizaţii cu caracter duşmănos la adresa Statului, a fost acuzat că a scris manifeste şi, în final, condamnat la 6 ani de puşcărie pe care i-a executat la Văcăreşti (până la recurs), fiind apoi transferat la închisoarea de la Aiud.

Surprize-surprize

“Pentru mine a fost o mare surpriză să aflu că jurnalistul Emil Dreptate, a fost turnător... Lucram atunci ca ospătar şi am avut ocazia să-l servesc de multe ori, mai ales că venea la băute cu un fost amic de-al meu, tot jurnalist, dar care a decedat. Şi îmi amintesc că am discutat multe lucruri “periculoase” pentru acea vreme şi nu-mi explicam deloc cum au ajuns acele convorbiri la urecheile securiştilor... Acum înţeleg...!” a povestit Emil Hidoş pentru Bistriţeanul.ro.

Şi căpitanul Augustin Rus îi este cunoscut bistriţeanului, care îşi aminteşte că în timpul anchetei, pe atunci doar locotenentul Rus l-a bătut de câteva ori „atât de crunt încât n-am putut să stau în fund câteva zile...”

Şecuriştii ştiau inclusiv cât de zgomotoşi sunt bistriţenii în dormitor

Cât despre Mitică Isac – angajat până acum 2, 3 ani al Centrului Municipal de Cultură „George Coşbuc” din Bistriţa, în prezent pensionar – Emil Hidoş povesteşte că imediat după eliberarea sa din închisoare, Isac a început să-l viziteze acasă, încercând să-l racoleze ca turnător.

Emil Hidoş locuia pe atunci în Piaţa Centrală la nr 27, avea două camere, dintre care una mai mare, despărţită printr-un paravan fals în două – un pat-dormitor şi o parte în care stăteau ziua, astfel încât, cei care veneau în vizită aveau uşor acces şi la patul-dormitor.

„Isac a fost nemernicul care, în timpul unei vizite, mi-a pus un microfon la patul în care dormeam cu soţia, pentru a auzi ce se vorbeşte la noi în casă... După câteva zile, pentru că am refuzat să colaborez cu ei, mi-a spus că a înregistrat pe o bandă de magnetofon zgomotele unei partide de sex dintre mine şi soţia mea...! Şi că vrea s-o distribuie în toată Bistriţa, să ne facă de ruşine...

Dar mârşăviile nu se opreau aici...

Emil Hidoş mai povesteşte că se întâmpla ca Mitică Isac să-l viziteze chiar şi la locul de muncă, pe terasa Codrişor: „După ce bea o bere, îmi cerea nota de plată. Apoi se ridica în picioare şi băga nota de plată între foile unui ziar şi zicea cu voce destul de tare, ca să se audă până la două-trei mese jur împrejur: „Mulţumesc pentru informaţie...!”

Prietenii lui Emil Hidoş au asistat la o asmenea scenă şi au intrat la bănuieli, încetând să-l mai viziteze şi considerându-l şi pe Emil Hidoş informator al Securităţii. „Aşa mi-am pierdut mulţi prieteni, din păcate, pentru că frica şi suspiciunea erau foarte mari în acea vreme....” recunoaşte Emil Hidoş.

După ce soţia lui a plecat în vizită la rudele din Germania şi a refuzat să se mai întoarcă, în 1984, Emil Hidoş a avut din nou probleme: „M-a sunat într-o seară la Poştă, la un telefon public de-acolo. Evident că acea convorbire a fost interceptată şi de securişti, dar soţia mi-a spus printre altele să le transmit tovarăşilor că pe ea o pot pupa în fund liniştiţi... A doua zi a venit la mine Mitică Isac şi m-a invitat la sediul Securităţii unde m-a bătut ca să le spun ce m-a pus nevastă-mea să le transmit... Deşi era clar că ascultaseră şi ei... Şi tot Isac mi-a tras o bătaie zdravănă ca să semnez o cerere că divorţez de soţia mea şi că renunţ la cererea de a pleca din România...”

Regrete, remuşcări, scuze...?

Dimpotrivă, tupeu de borfaş... Emil Hidoş s-a întâlnit cu Mitică Isac, imediat după Revoluţia din 1989, când acesta fusese numit director la fosta Casă a Tineretului... „Şi a avut tupeul să vină la mine şi, cu zâmbetul pe buze, să mă salute şi să mă întrebe de sănătate... Prima mea reacţie a fost cea a unui peşte pe uscat... N-am mai avut aer să respir... Şi până m-am dezmeticit, deja plecase. E drept, nu sunt un om agresiv, dar în acel moment am simţit un impuls de agresivitate şi, recunosc, mi-a venit să-l iau la palme...” îşi aminteşte Emil Hidoş.

Întâlnirea s-a terminat paşnic, totuşi, pentru că Isac era însoţit de un amic care a observat schimbarea la faţă a lui Emil Hidoş şi l-a luat de braţ pe Isac, cu care a dispărut în mulţime...

– va urma –