Dacă te încumeți să dai o raită pe lângă blocul Turn de lângă Gară, ai șanse să citești câteva rânduri – suficient de înțelepte încât să te pună pe gânduri – semnate de însuși domnul/doamna Timp. Genul este neclar – dar ideile limpezi...

O imagine mai puțin obișnuită și-a făcut simțită prezența zilele trecute, într-un spațiu de joacă destinat copiilor: încotoșmănat bine în haine mult prea groase pentru aerul înfierbântat de-afară, pe o bancă altminteri ocupată de bunici – dormita întins la soare – Omul Muncii!

Se înfățișează o sâmbătă absolut superbă – ultima zi (posibil cea mai liniștită) înainte de marele vot. Am depășit încă o campanie electorală absolut onestă, ba chiar „mișto” după cum se exprima visător, unul dintre miile de bistrițeni care au participat la concertele electorale organizate pe ultima sută de metri.

Deștepții de elvețieni s-au prezentat ieri la urne, pentru a refuza grațios un salariu minim unic de 3.300 de euro care ar fi fost cel mai mare din lume. Fapt de neînțeles și de neconceput pentru gândirea noastră mioritică: doi viitori pensionari, la un colț de bloc din Bistrița comentau ieri seară rezultatele: „Bă, ce proooști!”

Cad, răpuse, unul câte unul, panourile care restricționau vederea spre lucrările de modernizare ale Gării Bistrița. Încet dar sigur, așa cum orice lucru se apropie de sfârșit, se pare că inclusiv reparațiile la gară sunt aproape de final. Marele final...!

Degeaba a încercat Victor Ponta să ne liniștească zilele trecute, declarând la Bistrița că nu se recrutează nimic, degeaba se străduiesc autoritățile să facă un apel la îngăduință, calm și luciditate...! Adevărul (dramatic!) este că situația nu este rozosină deloc. DELOC. Ba dimpotrivă... Mâna unui bistrițean înțelept vă avertizează că........!

Într-o zi de coșmar precum cea de ieri, când tot orașul a paralizat din cauza delegațiilor oficiale, a șoferilor grăbiți care i-au claxonat insistent pe mocofanii din trafic – doi oameni s-au oprit în poarta unei școli să împartă cadouri copiilor. „Din partea cui sunteți?!” a întrebat un părinte suspicios. „Din partea domnului... Iisus, desigur!”

În timp ce bistrițenii nu se dau în lături aproape niciodată atunci când vine vorba de bălăcărit orașul de baștină, exersându-și ochiul critic din răsputeri, ori de câte ori au ocazia și ignorând aspectele frumoase – turiștii socotesc că Bistrița e fermecătoare. Ba mai și scriu pe bloguri detalii despre care habar n-aveam că există în oraș!

A plouat ieri la Bistrița toată ziua, îndesat și insistent, chiar dacă nu torențial, dar a plouat... (Prilej pentru unii bistrițeni de stat în casă, numărat bani și făcut copii sau, pentru alții, prilej de numărat copii și făcut bani, la alegere). Din fericire, a venit tiptil și ziua de luni... Doar corbii, singuri cuc, doar corbii...

A ajuns până la urechile noastre o poveste impresionantă – despre un moș de 92 de ani care n-a purtat în viața lui haine precum vecinii lui și care făcea o mărturisire uimitoare atunci când recunoștea că de când s-a pomenit, hainele obişnuite i-au întunecat viaţa și că nu le putea suporta. Așa că a preferat să nu le mai poarte deloc...

„Ce mi-a oferit mie țara asta? Posibilitatea de a plăti impozite peste impozite, de a munci 14 ore pe zi, fără să a-mi cumpăra măcar un jeg de apartament? În calitate de fost elev de liceu militar și de om ai căror străbunici, toți patru, au luptat în primul război mondial, prefer să-mi tai un picior decât să plec pe front...”

Peste 100.000 de ruși au dat o lecție uimitoare fostelor țări comuniste – defilând în Piața Roșie din Moscova, celebrând un 1 Mai mai patriotic decât Papa, vreo 10.000 au defilat și în Crimeea, cu gândul la mama Rusie iar mitinguri ale comuniștilor și socialiștilor au fost înregistrate și la Chișinău. Ce au făcut bistrițenii în tot acest timp...?

Cu siguranță ați observat deja – pe străzile Bistriței, printre blocurile gri, pe aleile fițoase sau din curți de case cu ștaif – parfumul liliacului mov (și alb, pe alocuri) ne învăluie pe toți discret și, inevitabil, în minte răsare celebrul vers al melodiei cu privighetoarea și liliacul înflorit. Dragul de Macedonski...

Dacă într-un sat din Bistrița-Năsăud sunt la mare căutare ouăle roșii împodobite cu mărgeluțe cusute manual – un sat din Cluj se laudă cu doi frați care potcovesc ouă și apoi le vând cu 50 de euro bucata.

A fost distrus de 17 ori, a fost asediat de 23 de ori, a fost atacat de 52 de ori, capturat și recapturat de 44 de ori... Cel care părea să fie condamnat la statutul de „simbol al marginalităţii” s-a ransformat, miraculos, într-un rezumat al lumii – Ierusalimul, oraşul de unde inclusiv bistriţenii au primit lumina sfântă...

Cică azi, în Sâmbăta Mare, ar fi singura zi din an în care femeile au voie să-şi bată bărbaţii! Din păcate, această tradiţie nu e respectată, pentru că femeile sunt prea ocupate cu bucătăreala şi cu ultimele pregătiri înaintea noaptea de Înviere. Iar cei care fură ceva în noapte de Paşte nu sunt prinşi, tot restul anului, Doamne fereşte!

Merită să ne întrebăm, măcar din haşti în Paşti, când am putea avea acces la adevărul gol-goluţ despre Iuda – cel care a rămas în istorie drept trădătorul suprem dar despre care se povesteşte că, de fapt ar fi fost singurul discipol care l-a înţeles cu adevărat pe Iisus Hristos, singurul în stare să-l ajute să-şi ducă la îndeplinire misiunea...?

Nu tu prime de Paşti, nu tu zile libere din belşug ca să avem vreme să ne ghiftuim, nu tu mini-vacanţe la bulgari sau la greci, nu tu miel adevărat în cuptor – şi, colac peste pupăză – nici vremea nu ţine cu noi în anul acesta de sărbători...! Ne rămâne doar să admirăm, nostalgic sau meditativ, şi în acest an, ouăle plantate strategic prin oraş...

Veşti dramatice ne bombardează din nou de peste Ocean: cei care îşi imortalizează cu smartphone-ul propria moacă, având în fundal eventual şi elementele toaletei, cabina de duş sau perdeaua colorată cu delfini a văniţei în care fac baie, şi o postează imediat pe vreo reţea de socializare – suferă de tulburări mentale. Of, şi suntem atât de mulţi...

Toată lumea ştie deja că în Bistriţa a sosit de câteva zile circul – o încununare firească a ceea ce oraşul avea deja demult, dacă ar fi să recunoaştem că nouă nu ne-a lipsit decât rareori circul şi pâinea – atât de necesare bunei evoluţii şi dezvoltări a oricărei comunităţi... Dar zilele trecute, circul a coborât la propriu în stradă...

Tocmai când premierul României anunţă pe Facebook că se retrage din politică pentru a lăsa loc tinerilor politicieni, fără să-l creadă nimeni cu adevărat, tocmai când autointitulatul rege al romilor Daniel Cioabă înfiinţează strategic Federaţia de Fotbal a Romilor din România (FFRR), apele Bistriţei se tulbură, învolburate, poate deloc întâmplător.

Ieri, în jurul prânzului, pe un morman de mobilă expirată, deasupra unui pat străvechi cu arcurile ruginite ieşind fără ruşine la iveală de dedesubt, sprijinit uşor într-o rână de câteva rafturi prăfuite şi ele – în imediata apropiere a unui tomberon de gunoi bistriţean – cineva sprijinise, fără milă, un tablou. Îl aruncase la gunoi, cum ar veni...

Agitaţie mare ieri seară, în partea de sus a oraşului...! a sosit din nou circul în oraş şi zeci de bistriţeni s-au bulucit să admire doi elefanţi – plasaţi strategic, undeva la margine, pentru a atrage toate privirile părinţilor, dar mai ales ale copiilor care mai că au dărâmat gardul protector, tot încercând să-i hrănească pe giganţii elefanţi.

Deşi muncesc din greu iar la sfârşitul zilei abia dacă mai reuşesc să picotească în faţa televizorului câteva minute înainte de a adormi doar pentru ca a doua zi s-o ia de la capăt – mii de bistriţeni răspund “PREZENT!” la apelul primarului de a cultiva cartofi, ceapă şi fasole pe plantaţia Wonderland…!

Tocmai în ţara în care se fură din codru ca-n codru şi în care unii au făcut averi fabuloase din tăierea copacilor, tocmai în ziua în care politicienii au discutat verzi şi uscate despre noul cod silvic, unii visându-l uşor ca o pană, alţii dorindu-l în avantajul tuturor numai al copacilor nu – Tăşuleasa Social...

Nemaipomenit şi incredibil, dar primăvara oficială şi cu acte în regulă care a năvălit de câteva zile şi-n orăşelul nostru medieval la cap – ne-a luat din nou prin surprindere. Autorităţile sunt din nou (pentru a câta oară?) complet nepregătite pentru a face faţă distracţiei. Dar măcar de chelirea arborilor se ocupă exemplar...

„Pe vremea meaaa... părinţii îşi dădeau copiii la şcoală cât mai târziu, uneori şi după 7 ani, ca să se bucure de copilărie cât mai mult... Acum, e pe invers, nu mai aşteaptă să împlinească nici măcar 6 ani şi îi aruncă deja, aproape inconştient, în vâltoarea vieţii...” se lamenta o educatoare, zilele trecute, într-un supermarket din Bistriţa...

Ploua cu fulgi mari şi pufoşi la Bistriţa în această dimineaţă, în jurul orei 8, iar pentru câteva minute ai fi jurat că suntem în plin decembrie, pe când iarna abia se instalează. În timp ce englezii îşi petrec şase luni din viaţă povestind despre vreme, bistriţenii o ignoră cu graţie…

Rai sau Iad, despărţiri abrupte, doruri sau întoarceri neaşteptate, beţii – mesaje dure, pline de subînţeles şi mister au apărut de ceva vreme, pe zidurile scorojite ale unor foste centrale termice de pe Aleea Plopilor! Ai spune că sunt simple mâzgălituri sau încercări eşuate ale unor graffiti – dar în fapt, ele mărturisesc o realitate dureroasă...

Toată ţara a fremătat a sărbătoare ieri: în toate oraşele poliţiştii şi politicienii au împărţit flori iar premierul Victor Ponta a îndrăznit chiar să dezvăluie unul dintre secretele – relaxării şi calmului său proverbial, în timp ce la Cluj se petrecea un fapt uimitor prin care oraşul prieten şi vecin intra în Cartea Recordurilor!