Pentru că nu de puține ori pe lună tensiunea arterială urcă pe Burj Al Khalifa și stă acolo cât timp cursul valutar e nesimțit de indecent de ridicat. Cu toate acestea nu m-am putut abține să nu țin cu dușmanul, zilele trecute.

Chiar le-am felicitat, în gând desigur, pe acele bănci care l-au refuzat pe domnul primar în demersul lui de a construi Wonderland-ul cu bani împrumutați. Ce-i  trebuie "crețului" tichie de mărgăritar? Nu știu. Aș întelege dacă țara ar fi împărțită teritorial în landuri. Atunci ar merita să alergi după titlul de WONDERLAND. Dar un parc de distracții, să fim serioși, e ca și cum ți-ai construi o toaletă din lemn în fața blocului, așa, de plictiseală. Tapetată interior cu afișe cu actori și cu pagini îngălbenite din Scânteia ceaușistă.

M-am întrebat, într-o doară, cum ar fi viața mea dacă m-aș putea da în calușei sau aș călători cu trenulețul veseliei ori de câte ori aș avea chef ? Aș uita de foame, de sete, de ratele neplătite la bancă, de pensiile mici, de prețurile mari la gaz și curent electric... Deci ar fi super.

Doamne, și în linghișpirul care m-ar învârti nebunește, aș putea striga "Jos unul", "Sus altul", "lua-v-ar...", câte nu-ți vin în minte când zbori, nu ? Iar Tunelul groazei ar putea fi populat nu cu schelete și fantome căzute de mult în ridicol, ci cu ghișee. Bu hu hu, aici este ghișeul de taxe și impozite, vai, tremur tot de spaimă, bu hu hu, aici este ghișeul unde ți se aprobă (sau nu) să-ți deschizi mica ta afacere, bu hu hu, aici este ghișeul unde dai șpaga...Dumnezeule, opriți mașinuța de tocat vieți, mi-e rău!  Și-ar mai fi o sumedenie de puncte de interes.

De fapt, Wonderland-ul chiar există. Ne lovim zilnic de el. Dar nu conștientizăm. Și când realizam în ce lume minunată trăim, ne dăm seama că iar trebuie să ieșim în stradă să protestăm. Pe banii noștri. Pentru că din ”ai lor” (adică tot ai noștri) își fac singuri Wonderland...