Norby are 20 de ani și deja o experiență de 3 ani în medicina de urgență. Face voluntariat de 3 ani de zile și a învățat că moartea e mereu foarte aproape de noi, dar în cazurile fericite poate fi învinsă. Voluntarii din cadrul ISU și SAJ sunt acele mâini „mici” care contează mult.
După o discuție cu un urgentist, Norby Toth a știut că asta e calea pe care trebuie să o urmeze. Nu a ezitat și a urmat un curs, pentru a putea activa ca voluntar în cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Bistrița-Năsăud. De atunci, viața lui se împarte între cursurile de Asistență Medicală Generalistă și turele de 12 sau 24 ore de la SAJ și ISU.
Chiar dacă aspiră la un post în domeniul medicinei de urgență, Norby Toth este conștient că mai are de învățat și încearcă să își facă treaba de voluntar ca la carte: „Rolul voluntarului este foarte simplu, acela de a ajuta cât mai mult posibil cadrele medicale, de a asigura două mâini în plus și de a se darui 100% atunci când este la caz. Voluntarul chiar are cu ce să ajute, începând de la montarea unui guler cervical, montarea unei atele, monitorizarea pacientului, ajutatul la transportarea victimei sau alte manevre care se învață în timp. Voluntarii sunt foarte importanți într-o astfel de instituție deoarece, așa cum bine știm, ne confruntăm cu o lipsă acută de cadre medicale și de posturi, atât în spital, cât și în prespital”, a povestit Norby pentru Bistrițeanul.ro.
Norby nu a fost scutit de momente grele în cei trei ani ca voluntar în cadrul SAJ Bistrița-Năsăud și în cele 6 luni de când face ture și în cadrul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență.
Își amintește și acum sentimentul de neputință care l-a încercat atunci când a resuscitat un bebeluș de doar 7 luni, dar fără rezultat: „Asta e o intervenție care a avut un mare impact asupra mea. Era un copilaș de doar 7 luni găsit în stop cardio-respirator. Am început imediat manevrele de resuscitare împreună cu echipajul, dar din păcate, organismul său nu a mai răspuns. Îmi amintesc cum am încercat să fiu rapid, să iau repede toată aparatura necesară și să ajung lângă copilaș. Îmi amintesc țipetele și plânsul mamei, cum dădea cu pumnii în ambulanță, urlând de durere. Iar noi eram acolo, încercam să îi resuscităm copilul. După câteva zile de la intervenție ieșeam din casă și vedeam copii peste tot în jurul meu”.
Stresul, oboseala și tensiunea aceea din urgență, pentru că nu ai cum să știi la ce caz vei ajunge și cât de greu va fi, și-au pus amprenta și asupra lui Norby, care vedea viața cu alți ochi: mai maturi și mai pregătiți să înfrunte greutățile: „Îți vor fi puse la încercare limitele și cunoștințele medicale. Într-o tură de 12 sau 24 de ore mereu te confrunți cu momente grele”.
Tânărul voluntar nu are de gând să se oprească aici și își dedică tot timpul școlii și voluntariatului. Visul său este să lucreze în domeniul medicinei de urgență, iar despre echipa cu care muncește cot la cot are doar cuvinte de laudă.
În medicina de urgență fiecare clipă se trăiește la superlativ, orice secundă contează, iar voluntarii din cadrul ISU Bistrița și SAJ Bistrița-Năsăud dedică zile și nopți întregi salvării de vieți.