Glasul de privighetoare al Nastasiei Bulea, o agricultoare de 67 de ani cu 7 clase, ne atrage atenția imediat. Pe ulițele pline de zăpadă din Pasul Tihuța vocea pătrunzătoare a femeii parcă tulbură liniștea care înconjoară acest loc desprins din povești.

În urma unui schimb de replici aflăm că Nastasia Bulea este o adevărată artistă. Face versuri încă de când era copil, deși nici nu a apucat să termine școala generală, pe care a urmat-o în Prundu Bârgăului.

Actul artistic, materializat în versuri în cazul doamnei Nastasia, parcă este împins de la spate de revoltă și nemulțumire, după cum ne spune chiar agricultoarea.

„Stau liniștită noaptea și îmi vin versurile pe loc. Noaptea mă gândesc și ziua le scriu. Compun de când eram băietă”, mărturisește femeia, care recunoaște că versurile și cântecul îi mai țin de urât, fiind văduvă de câțiva ani.

Nemulțumirea femeii este dată de comportamentul parlamentarilor și oamenilor politici, pe care îi critică în versuri, spre amuzamentul fiului său.

„S-o învățat să fie numa' domni, la grajd și la pământ li-i greață”, spune cu amărăciune femeia, referindu-se la parlamentari. Acestora le-a dedicat zeci de versuri până acum.

Toate poeziile, care au umplut filele mai multor caiete, sunt înmagazinate și în memoria femeii. Una dintre poeziile compuse și recitate de femeie o puteți citi și asculta mai jos:

Vai de tine țărișoară,

Că într-atâtea te-mpărțiră

Într-atâtea partidele

Toți golanii îs în ele

Care nu lucră nimic, că toți sunt dintr-un partid

Care bat din gură, ca câinii la stână

În Parlament ei se sfădesc și urlă ziua toată

Ca tu să crezi că fac ceva, ce n-a fi niciodată

Da' nici bine n-a mai fi,

Până foametea a veni

Ca să știe tot omul

Să muncească pământul

Că noi din pământ vinim

Din pământ trăim

Și tăt în pământ om mere,

Când Dumnezeu ne-o va cere