Ne lamentăm, în ultimii ani, și tragem o mulțime de semnale de alarmă în legătură cu tradițiile și obiceiurile strămoșești care dispar, încet-încet din peisajul cotidian și – fie sunt transferate pe internet, fiind descrise cu nostalgie pe diferite bloguri, de specialiștii în domeniu – fie sunt vizibile doar în festivalurile de tradiții și obiceiuri de iarnă organizate de autorități cu scopul de „a păstra încă vie tradiția”...

O fi un mers firesc al lucrurilor, sau o modalitate în care societatea contemporană se reflectă și în manifestările populare – cert este că aproape nimeni în Bistrița europeană de azi nu mai știe cum se mergea pe vremuri cu Irozii, cu Capra sau cu Viflaimul...

În Prundu Bârgăului, tinerii umblau cu Capra, Irozii și Viflaimul sau mergeau la urat cu Plugușorul. Se mai obișnuia ca în prima zi a anului să se facă o horă în care dansau tinerii, îmbrăcați în straie tradiționale. „Pentru că mulți tineri pleacă pe la cabane, aceasta horă se face acum în ziua de Bobotează”, povestea mai demult Ioana Suciu pentru Bistrițeanul.ro, în timp ce Floarea Pop sublinia că în Agrieș încă se mai păstrează umblatul cu Țurca, cum este numită Capra pe Valea Someșului, unde obiceiul a devenit un spectacol de teatru popular în toată regula.

Pe Valea Rodnei sau în Maieru, dar și în multe alte sate din Bistrița-Năsăud Capra se joacă în Ajun, în ziua de Crăciun sau de Anul Nou, fiind un obicei practicat de copiii până la 17 ani. „Băieții se maschează în babe și fetele în moși iar umblatu cu țurca și mascatul se face pentru că se spune că alungă spiritele rele”, a mai explicat Floarea Pop.

În Galații Bistriței, la miezul nopții de Anul Nou, gospodarii obișnuiau să facă în fața casei un foc din paie sau cauciuc și lemne, punând și sare peste el. Apoi, împreună cu vecinii, făceau un cerc în jurul lui și serveau mâncare și băutură pregătită special pentru această sărbătoare.

Și în Salva se păstra până nu demult, umblatul cu călușarii iar îin seara de Anul nou, elevii, tinerii și apoi cei mai în vârstă umblau din casă în casă pentru a ura de bine în noul an și tot în Salva și ..., noaptea de Ajun era și noaptea în care tinerii umblau cu „hâzii sau mozucii”.

Echivalentul Caprei – pe Valea Ilvelor – era Belciugarul: tinerii costumați în capre şi urşi (numiți în sat „belciugari”) prezentau în faţa gazdelor câte o mică scenetă, drumul lor fiind deschis de o ceată de fete îmbrăcate în costume populare şi încălţate cu opinci, care aveau grijă să-i aştepte pe feciori în fiecare casă şi să creeze puţin suspans înainte de sosirea lor. După ce se întâlneau cu fetele, Belciugarii îşi dădeau jos măştile şi încingeau o petrecere chiar la gazde în casă.

O altă scenetă de origine cărturărească practicată în satele din Bistrița-Năsăud era și mersul cu Irozii, dar după al doilea război mondial a căzut în uitare, fiind considerată o reminescență a ideologiei burgheze, și fiind marginalizată. Sceneta a fost introdusă de timpuriu în Germania, de acolo, odată cu credincioșii protestanți a trecut în Ungaria și apoi în Transilvania, unde se păstrează până astăzi – în repertoriul unor ansambluri tradiționale de folclor.

Și bistrițenii au avut ocazia să admire asemenea obiceiuri de iarnă de demult - pe pietonalul Liviu Rebreanu, în cadrul festivalului „Rădăcinile eternității” dar și la Muzeul Județean - acolo unde, recent s-a desfășurat „Crăciun în Bistrița-Năsăud”: scena amenajată în curtea muzeului a dat prilejul unor renumite grupuri folclorice să facă adevărate demonstrații de virtuozitate și măiestrie în ilustrarea unor obiceiuri de iarnă străvechi...