În ziua de Rusalii, în majoritatea satelor din Bistrița-Năsăud este obiceiul de a ieși împreună cu preotul în câmp, imediat după Sfânta Liturghie, pentru o scurtă procesiune menită să aducă roade bogate și să protejeze culturile. În alte câteva sate din județ, Înstruțatul Boului este obiceiul de Rusalii, iar fetele care vor să se mărite trebuie neaparat să prindă boul dacă vor să se mărite anul acesta.

La Șieuț, obiceiul de Rusalii este inedit, diferit de alte sate și se păstrează cu sfințenie an de an. Bătrânii din sat își amitesc că în tinerețe era mare concurență printre fetele din sat să facă cununa în țarină, dar astăzi, cum fetele din sat sunt mai puține, obiceiul a fost adaptat vremurilor. Astfel, conform obiceiului vechi, fetele de clasa a VIII-a din sat, ajutate și de cele cu un an doi mai mici dacă nu sunt destule (musai trebuie să fie un număr impar, șapte sau nouă fete) se duc sâmbăta, în ajunul de Rusalii, la țarină ( cum numesc locul unde este holda) și fac cununi din spice de grâu pe care le împletesc și astăzi exact așa cum făceau bunicile lor. Ascund cununile prin lan, sub clăi de fân, pe malul apei, oriunde găsesc un loc sigur, unde băieții din sat să nu le afle. Dacă le găsesc, iar în ziua de Rusalii fetele rămân fără cunună, se fac de râs, plus că ar trebui să-i roage prea mult pe băieți să le dea înapoi cununile furate. Dacă pe vremuri băieții umblau toată noaptea să caute cununile și să le pună în dificultate pe fete, astăzi se mulțumesc doar să le ude cu gălețile cu apă în ajunul de Rusalii, când se întorc de la țarina unde au făcut cununile.

În ziua de Rusalii, cu câteva zeci de minute înainte de încheierea Liturghiei, fetele, împreună cu copilele care n-au intrat încă la școală, se îndreaptă spre capătul satului, în zona unde au ascuns cununile de grâu.

După ce le recuperează din ascunzători și se asigură că au suficiente și băieții nu le-au făcut vreo pagubă peste noapte, pornesc spre capătul satului, acolo unde astăzi le-au așteptat copilele alături de care urmau să ducă cununile în sat. Mamele și bunicile le-au dat o mână de ajutor la prinsul cununilor de mâna celor mici. Copilele sunt legate tot câte două de o cunună, iar astfel pornesc către locul unde preotul și tot satul va veni la rugăciunea pentru rod bogat, ferit de pagube și ploi suficiente să facă o recoltă bună. Pe tot drumul, fetele cântă un cântec învățat de la bunici și pe care-l transmit mai departe copilelor care duc cununile:

Doamne, da' de unde-i cununa?

De la locul cu holda.

Doamne, cununa di unde pleacă

Țarina rămâne întreagă.

Doamne, cununa de unde vine?!

Țarina plină rămâne.

Adă, Doamne, ploile, să se facă holdile

Dintr-un spic Doamne, un mertic

Dintr-o claie o galeata,

Să sature lumea tătă.

Astăzi, tot satul s-a adunat ”în vale”, pe o uliță de la intrarea în sat, acolo unde sub o troiță preotul a făcut rugăciunile pentru recoltă bogată. După ce s-a terminat procesiunea, iar sătenii au fost miruiți, cununile au fost duse la biserică pentru a împodobi icoanele din altar. Tot parte din obicei este ca părinții copilelor să le ”omenească” pe fetele care le-au dat celor mici cununa, astfel că sunt așteptate la masă cu bunătăți care să le răsplătească efortul. Tradiția respectată și astăzi mai spune că cei care au neamuri în partea satului de unde s-a adus cununa să-și invite rudele din cealaltă parte de sat la masă. Astăzi, toți cei din partea ”de sus” au mâncat la cei ”din jos” și s-au bucurat că tradițiile îi adună încă împreună, la fel ca în copilărie.