Şi… cum semestrul al –II-lea a început imediat ce Făurar a bătut la uşă, la Şcoala Gimnazială Petriş s- a desfaşurat , la finalul săptămânii, o întâlnire metodică planificată ,ca şi alte întâlniri desfăşurate până acum ,de la începutul anului şcolar. Întălnirea din luna februarie a învăţătorilor s-a desfăşurat la Şcoala Satu Nou, structură a „Şcolii Mari”- sintagmă des utilizată, unde işi desfăşoară activitatea înv. Ioan Dreptate şi prof.inv. primar Solcan Mariana. Invitaţia domnului învăţător a fost înaintată încă de anul trecut. De cîte ori se finaliza câte o acţiune cu conţinut didactic în cadrul Comisiei Metodice, se auzea vocea care exprima doleanţa *Să veniţi si la noi! ...Vă aşteptăm la noi! *. Şi, uite, a sosit şi momentul întâlnirii demult dorite.

Şcoala Satu Nou este situată într - un peisaj mirific, unde culmile Călimanilor încântă privirea si susurul pârâului Buduşel, cu micile sloiuri de gheaţă ce-l însoţeau, ne- au adus aminte de o copilărie îndepărtată în care un alt copil- acum demult adult- îşi îndrepta paşii spre şcoala unde in prag îl aştepta , cu zâmbetul pe buze, un domn învăţător.

Aşa am fost întâmpinaţi şi noi... cu zâmbete şi multă bucurie. Numai că, spre surprinderea noastră, activitatea nu s-a desfăşurat în şcoală, ci la Biblioteca Comunală. În colaborare cu doamna bibliotecară Crişan Monica, careia pe această cale îi mulţumim, a fost pregătită locaţia si tehnologia pentru buna desfăşurare a acţiunii. Chiar de la început s-a observat buna organizare a evenimentului. Se percepea simţul responsabilitătii, al devotamentului si al lucrului bine făcut. Tematica activităţii a fost “Formarea comportamentului ecologic al elevilor”, Evaluările Naţionale la clasele II- IV, Concursurile Şcolare , diverse comunicări recente. A fost vizualizat materialul Power Point cu diverse si diversificate acţiuni ecologice desfăşurate în şcoală. Mulţimea imaginilor ne-a amintit de clipele frumoase petrecute între copii,cu ei si pentru ei ...într-un mediu în care a fost nevoie să intervenim pentru a fi păstrat curat. Au avut loc discuţii , s-au exprimat opinii şi s-au luat decizii cu privire la modul de organizare şi desfăşurare a evaluărilor ce vor urma. Totul într- o atmosferă de linişte şi bună dispoziţie cum numai nişte gazde cu experienţă pot oferi.

Trăind acest sentiment, gândul m - a condus spre anii mulţi şi buni, grei sau uşori petrecuţi de domnul învăţător şi de alţi colegi de aceeaşi promoţie pe băncile şcolii. Au educat generaţii şi generaţii de copii, au fost martori la întâmplări plăcute si evenimente mai puţin plăcute, s- au implicat în viaţa satului si au trăit alături de oamenii lui bucuriile şi tristeţile. Şi, ca exemple vii, continuă şi acum să dea din prinosul de profesionalism. Sunt persoanele de la care avem ce învăţa....învăţătorii aceia de demult care deţin secrete în arta predării, care cu tact şi măiestrie te învaţă scrisul şi cititul, care cu glas duios pot povesti întâmplări si recita poezii ale clasicilor noştri, care cumva stingheri se uită spre noua tehnologie cu frica de a nu acuzaţi ca a fi depăşiţi... Cu aceste gânduri mi – am întârit convingerea că, într - adevăr, Domnul Trandafir mai trăieşte încă la sat, pentru că, deşi vremurile s-au schimbat, dascălii au rămas aceeaşi, plini de dăruire şi credinţă în meseria pe care şi-au ales-o, aducănd bucuriile şi zâmbetele copilăriei...

Şi astfel, povestea lui Mihail Sadoveanu va dăinui peste veacuri ca un omagiu adus celor ce cu condeiul si cerneala au clădit viitorul, pentru că :

“Domnu nostru ne-a învățat rugăciuni, ne-a învățat cântece care erau așa de frumoase pentru copilaria și sufletele noastre, deși nu le înțelegeam bine; ne-a învățat să credem și în alte lucruri, în trecut și vrednicia noastră…Ca dânsul poate au mai fost mulți. Si toți au fost niște apostoli, care-au îndurat sărăcie și batjocură, care au trecut printr-un vifor de nemulțămiri și vorbe rele, și care totuși au izbutit să-și îndeplinească cu bine menirea…”

Prof. Gabriela Gorgan