Cu sufletul mai mult decat indurerat, vreau sa va impartasesc faptul ca astazi, 1 aprilie, (n.r. ieri) am primit cea mai socanta, cea mai infioratoare si cea mai tragica veste. Andreea Buzan, prietena mea draga si fosta mea colega de liceu, a decis sa paraseasca intr-un mod sfasietor lumea fiintelor efemere.

Un om superb!!! Inteligenta, frumusete, sensibilitate si o multime de alte calitati valoroase contureaza portretul Andreei. Incerc sa nu ma gandesc nicio clipa la evenimentul tragic care s-a desfasurat noaptea trecuta, vreau doar sa-i multumesc Andreei pentru sentimentele frumoase de prietenie pe care mi le-a insuflat, pentru emotiile atat de pure pe care m-a facut sa le constientizez, vreau sa-i multumesc pentru ca mi-a imbogatit sufletul si mintea. In tabloul sufletului meu va ramane mereu imaginea ei cu zambetul pe buze, cu acea fericire si energie incomparabile pe care le arata zi de zi.

Sunt convinsa ca prabusirea mea interioara, tristetea mea o impartasesc si o vad ca pe o pierdere in familie si fostii mei colegi de liceu de la Colegiul National “Liviu Rebreanu”, dascalii nostri, iar la durerea parintilor si surorii ei nici nu pot sa ma gandesc…

Poate invatam sa fim mai atenti la cei din jur, poate incercam sa ne bucuram si sa ne sprijinim mai mult unii pe altii pentru a evita pierderea unor oameni care s-au nascut, asemeni Andreei, ca sa intregeasca si sa infrumuseteze sensul umanitatii!

Elena Kuji, 

Université Sorbonne Paris III