PrognozaFMI spune că mai avem minimum trei ani de criză economică, asta dacă ne facem temele. Trei ani, peste 1000 de zile.
Este mult de numărat, darmite de trăit. Cum am ajuns aici? Deși mulți îl caută în altă parte, răspunsul este simplu. Prin naivitate și frenezie, toate bazate pe lipsa unor cunoștințe economice elementare. Chiar dacă pare dur ceea ce spun, este adevărul gol goluț. Naivitate să credem că 100.000 de euro putea fi prețul unui apartament, sute de euro un metru pătrat de pământ și asta nu la New York ci în Bistrița.
Credite de consum de zeci de mii de euro (sau franci elvețieni), salarii de minim 700 de Euro pentru orice absolvent și alte vise. În câțiva ani, toate astea au dispărut în ceață, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Ceva a rămas în urma lor, oameni supărați și deznădăjduiți.
Familii care nu știu ce li se întâmplă și saci de bani de plătit la bănci. Pentru apartamentul care acum valorează 25.000 de euro, plătești în continuare rate pentru cele 100.000 cu care l-ai cumpărat în 2007. Pentru plasma care s-a stricat între timp, luată doar cu buletinul, plătești în continuare rate lunare. Vacanța de vis din Grecia, plătită pe cardul de credit, îți produce în continuare insomnii. Ai ascuns și pozele, pentru că te întristează și-ți amintesc că, pentru o vară, te-ai simțit cetățean de prima mână. Putem face analize simple sau complexe a fenomenului, putem căuta țapi ispășitori, ne putem turna cenușă în cap sau acid în fața vinovaților.
Nu se poate corecta trecutul, așa cum ne spun cei de la firma de colectare sau funcționarii băncilor, ai semnat, te-ai bucurat, ești bun de plată. Te-a pus cineva? Întradevăr, nu te-a pus nimeni să greșești, poate cel mult marketingul băncilor, politicienii și liderii de opinie care spuneau că totul duduie.
Vinovat este și vecinul care s-a lăudat cu noua lui mașină 4x4 luată în leasing cu numai 5% avans. În fond și la urma urmei, nici o deosebire între tine și indienii care au vândut New York-ul pentru câteva mărgele de sticlă. S-au folosit cu toții de lipsa voastră de informare.
Toate astea pentru că nu ai știut nimic despre ABC-ul economiei, despre ce să faci, dar mai ales despre ce să nu faci cu viitorul tău. Iar acum, când vrei să afli ce e de făcut, singurii care-ți propun soluții (foarte costisitoare pentru tine, te asigur) sunt tot cei care te-au “ajutat” să ajungi aici. T
oate astea trebuie să se termine, ai copii, care nu pot porni în viață, intrând în același malaxor al vânzătorilor de iluzii. Dacă pentru tine este (poate) prea târziu, asigură-le lor șansa de a învăța și înțelege cealaltă față a vieții. Viața omului informat, a celui care știe cum să evite capcanele vieții.
Pentru că vrei ce e mai bun pentru el, oferă-i șansa de a beneficia de ABC-ul de care are nevoie pentru a fi fericit în viață. Participă la Parteneriatul pentru Educația Economică a Copiilor.