Vecinii de pe Aleea Trandafirilor știu să-ți arate imediat casa în care a locuit Aurelia Ursu, ultima strănepoată a poetului Imnului Naţional al României, Andrei Mureşanu – o casă acum părăsită și pustiită, dar îngrijită, pentru că fiul doamnei Ursu a venit tocmai din Canada pentru a se ocupa de înmormântare.

Anul acesta, pe 1 martie, Aurelia Ursu a împlinit exact 96 de ani, dar, deși afirmăm cu mândrie că suntem Orașul imnului național – autorităţile din Bistrița nu au acordat prea mare atenţie ultimei strănepoate a celui care a scris „Deşteaptă-te române!”. 

Doar preotul greco–catolic, în fiecare an, de Bobotează, le spune băieţilor care îl însoţesc, să amintească la orele de română şi istorie că au trecut pe la doamna Aurelia Ursu – stră-strănepoata marelui poet, Andrei Mureşanu, după cum scria Iulia Stupinean, într-un emoționant reportaj, acum patru ani...

Aurelia Ursu s-a născut pe 1 martie 1918, în familia Cucu, fiind cea mai mică dintre copii, şi totodată ultima rămasă în viaţă. După ce s-a căsătorit a devenit doamna Ursu, iar soțul ei a murit acum șaisprezece ani. Are un singur băiat care s-a stabilit în Canada şi are la rândul său doi copii: un băiat în Toronto şi o fată căsătorită la Paris. 

„Din copilăria mea îmi amintesc foarte bine de bunicul meu, Ilie Mureşanu, tata bătrân, şi de mama bătrână, Veronica Mureşanu, stăteau pe strada Andrei Mureşanu, astăzi, Casă Memorială. Părinţii mei stăteau pe strada Năsăudului, foarte aproape de bunici. ... Îmi amintesc de bunicul, care a fost nepotul de frate a lui Andrei Mureşanu. Noi copiii mergeam zilnic la bunici şi îi ajutam. Eu în fiecare zi când veneam de la şcoală, mergeam pe la ei şi le duceam apă, deoarece apa era în stradă. Bunicul nostru vorbea despre Andrei Mureşanu, însă eu eram cea mai mică. Dar sora mai mare, ne spunea mereu că în acea casă a copilărit Andrei Mureşanu, care pe urmă a plecat la Braşov unde a avut un frate la care s-a mutat, şi apoi, acolo s-a îmbolnăvit şi a murit. Îmi aduc aminte că de fiecare dată de Crăciun, tata bătrân se îmbrăca în Moș Crăciun şi, cu un coş de nuiele, le aducea la băieţi cai de turtă, iar la fete, păpuşi de turtă, şi ne punea să spunem „Tatăl Nostru”. Bunicul meu a fost foarte credincios, a fost şi făt la biserică”, povestea Aurelia Ursu. 

Legat de Andrei Mureşanu, strănepoata lui îşi aminteşte de momentul dezvelirii statuii marelui poet. În acea perioadă, în fiecare an, de 1 Decembrie, bunicul Aureliei era întâmpinat de fanfara militară. „Îmi amintesc când eram prin clasa a III –a sau a IV – a de gimnaziu sau poate chiar mai mare, că după ce s-a construit statuia poetului Andrei Mureşanu, s-a mutat în Piaţa Unirii în faţa bisericii. La dezvelirea monumentului a fost invitată toată familia noastră, iar tata bătrân al meu a dezvelit statuia poetului Andrei Mureşanu. După câte ştiu, există poze la muzeul armatei din Bistriţa. În fiecare an, de 1 Decembrie, bunicului meu i se făcea serenadă de către muzica militară, serenadă pe care tata bătrân o primea cu multă satisfacţie… I se cântau cântece patriotice, „Deşteaptă-te române”, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, „Hora unirii”, iar tata bătrân o primea cu un strigăt cât putea el de puternic: „Trăiască România Mare!”. Toată lumea aplauda şi în lumina luminilor de la torţe, oamenii strigau şi săreau de bucurie”, povestea cu nostalgie ultima strănepoată a poetului Imnului Naţional al României, Andrei Mureşanu.

Mai multe amănunte și detalii emoționante despre cea care a fost Aurelia Ursu puteți citi chiar AICI.